Cuvânt Înainte Imunologia este unul dintre ... - Cursuri Medicina

- rãspunsul imun este orientat faţã de componente moleculare neesenţiale ale agentului infecţios.Stimularea antigenicã activeazã un rãspuns imun ineficient. Anticorpii nu au efect neutralizant alinfecţiozitãţii, pentru cã structurile de care se leagã specific nu constituie situsuri critice aleagentului patogen (de exemplu, anticorpii antiflagelari, care in vitro determinã aglutinarea, invivo au o eficienţã mai scãzutã, limitatã la imobilizarea celulelor bacteriene);- rãspunsul imun poate produce leziuni mai puternice şi mai extinse decât însuşi agentulinfecţios. Infecţia propriu-zisã produce leziuni minime, dar activarea imunitãţii mediate celularamplificã leziunile tisulare şi grãbeşte evoluţia procesului infecţios (de exemplu, leziunileconsecutive infecţiei cu virusul corio-meningitei limfocitare la şoarece şi liza hepatocitelorinfectate cu virusul hepatiei B umane).Componentele structurale antigenice ale unui agent infecţios, care stimuleazã un rãspuns imunprotector se numesc situsuri critice sau structuri imunodominante.Un rãspuns imun eficient (protector) trebuie sã aibã ca rezultat final, lezarea structurii pereteluibacterian, fungic sau a învelişului viral, prin acţiunea combinatã a anticorpilor şi a proteinelorcomplementului.Structura antigenicã a celulei bacterieneMulte molecule bacteriene moduleazã activitatea sistemului imunitar, având ori un efectstimulator (adjuvant), ori diminuã reactivitatea imunitarã. Ele modificã rãspunsul celulelorimunitare competente, prin mecanisme de semnalizare. De aceea se numesc moleculeimunomodulatoare. Efectele lor realizeazã un echilibru complex între mecanismele derecunoaştere şi neutralizare a antigenelor şi virulenţa bacterianã. Imunomodulatorii pot aveaefecte asupra limfocitelor T, B şi asupra macrofagelor, similare cu cele produse de citochine.Imunomodulatorii cu activitate mitogenicã, induc activarea policlonalã a limfocitelor T şi B, carese deosebeşte de activarea specificã. Rezultatul este sinteza anticorpilor cu specificitãţi multiple,dintre care, o fracţie sunt specifici faţã de agentul infecţios. Deşi fãrã specificitate, sinteza rapidãa anticorpilor poate fi suficientã pentru stoparea infecţiei.Moleculele imunomodulatoare modificã nu numai reactivitatea imunitarã, ci şi mobilitateacelulelor, în special a fagocitelor (de exemplu, pot inhiba migrarea macrofagelor din focarulinflamator). Dacã moleculele imunomodulatoare persistã în ţesuturi, stimuleazã cronic sistemulimunitar, cu efecte patologice autoimune, cea mai cunoscutã fiind artrita de adjuvant.