Cuvânt Înainte Imunologia este unul dintre ... - Cursuri Medicina

enterovirusuri) expun pe suprafaţa lor proteine virale asociate cu moleculele CMH I, iar celeinfectate cu virusuri învelite, în special cu virusuri care se matureazã prin înmugurire la nivelulmembranei, expun glicoproteinele peplosului, inserate în arii limitate ale membranei. In ambelecazuri, celula infectatã devine ţinta mecanismelor de recunoaştere imunitarã.Antigenele expuse pe suprafaţa virionului sau a celulei infectate, stimulatoare ale rãspunsuluiimun, se numesc antigene protectoare. Antigenele intrinseci ale virionului, au rol protectornesemnificativ, deoarece nu vin în contact cu sistemul imunitar, decât în cazul în care sesintetizeazã în exces şi se eliminã din celula infectatã.Antigenele virale libere sau asociate virionului, stimuleazã rãspunsul imun humoral, iar celeprezentate pe suprafaţa celulelor infectate, stimuleazã rãspunsul imun celular.Activarea unuia sau altuia dintre compartimentele imunitãţii, depinde de mai mulţi factori: detipul de infecţie (primarã sau secundarã), de rezultatul interacţiunii virus-celulã (lizã sau infecţiepersistentã) etc.Virusurile care produc infecţii acute, determinã o competiţie între replicarea viralã şi efectoriirãspunsului imun. Rezultatul este însãnãtoşirea sau moartea gazdei.Pentru virusurile care produc infecţii cronice, scara de timp este mai lungã. Virionii sauantigenele virale din sânge sau din alte fluide, determinã formarea complexelor Ag-Ac, cumanifestãri patologice secundare. Alteori, anticorpii antivirali şi celulele T activate, pot produceleziuni ale celulelor infectate. Majoritatea manifestãrilor clinice care însoţesc infecţiile viralecronice, sunt consecinţa rãspunsului imun al gazdei, stimulat de antigenele virale.Rãspunsul imun primarMecanismele de apãrare nespecificã (interferonul, acţiunea celulelor NK, rãspunsul mucociliar)pot influenţa rezultatul infecţiei.