Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
Revenirea lor şi a veniturilor generate în patrimoniul ţării era un act de
independenţă, care trebuia receptat ca atare de către Puterile Garante 1 .
De la sediul agenţiei italiene din Constantinopol, situat în cartierul Pera,
la 24 noiembrie 1863, Greppi informa că ministrul de externe otoman Ali Paşa
a adresat o notă reprezentanţilor Puterilor Garante „cerând fără întârziere
reunirea Conferinţei pentru a decide definitiv chestiunea bunurilor închinate” 2 .
Două zile mai târziu, la 26 noiembrie, cavalerul Annibal Strambio
trimitea la Torino telegrama cu următorul conţinut: „Cuza a trimis de urgenţă
un mesager la reuniunea privind bunurile mănăstirilor închinate cu un proiect
de lege confiscând bunurile mănăstirilor închinate oferind o indemnizaţie de
50.000.000 piaştri turceşti la cererea Ministerului, adunarea s-a declarat în
permanenţă şi a votat proiectul. Agenţii şi consilierii Puterilor Garante au
informat guvernele şi reprezentanţii lor la Constantinopol” 3 .
Legea a fost votată la 25 decembrie 1863, în ciuda protestelor
vehemente ale călugărilor greci. Din Constantinopol, la 29 decembrie 1863,
Contele Greppi, trimisul Italiei în Imperiul Otoman, informa că ministrul de
externe Ali Paşa îi va invita pe reprezentanţii Puterilor garante să protesteze
împotriva votului Adunărilor Principatelor Unite care confisca bunurile
închinate 4 . În cele din urmă, puterile garante vor accepta măsura ca un fapt
împlinit.
Odată declanşate măsurile reformatoare iniţiate de Alexandru Ioan
Cuza, cu sprijinul primului ministru Mihail Kogălniceanu, au continuat cu
înfiinţarea la Bucureşti a şcolilor superioare de ştiinţe şi a şcolii superioare de
litere care au constituit primele specializări ale Universităţii din Bucureşti,
fondată în 1864, a doua universitate a ţării după cea de la Iaşi, înfiinţată în
1860 5 .
Poarta continua să privească suspicios orice încercare de refomare a
instituțiilor în Principate, așa cum demonstrează un raport diplomatic trimis de
la Torino, la 16 februarie 1864, lui Annibal Strambio 6 . Partea italiană dorea să
îndepărteze suspiciunile Porții, declarând că întotdeauna s-a declarat gata să
pledeze pe lângă Cuza, ca să procedeze cu moderație și prudență.
La 2/14 mai 1864, acelaşi neobosit diplomat, Strambio, telegrafia la
Torino 7 informaţii privind „lovitura de stat de la 2 mai”:
1
Nicolae Isar, op. cit., p. 188.
2
Ibidem.
3
A.S.D.M.A.E., Moscati VI, Busta 216, fasc. 1.
4
Ibidem.
5
Keith Hitchins, Românii 1774-1866, București, Editura Humanitas, 1998, p. 371.
6
A.S.D.M.A.E., Moscati VI, Busta 216, fasc. 2.
7
A.N.I.C., colecția Microfilme Italia, rola 10-1, c. 80.
108