Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
acum pe un nepot al soţiei mele, care a stat la mama lui numai o săptămână
după naştere. Şi acum, când credeam mai tare că ne va fi sprijin şi reazim la
bătrâneţe, Dumnezeu l-a chemat la sine din această lume cu păcate[…] moartea
lui ne-a pricinuit o durere foarte mare” 1 . Un alt document, din 26 aprilie 1653,
nu doar că rememorează momentul morţii lui Mateiaş, ci ne descrie şi
dregătoria (postelnic 2 ), pe care acesta o deţinea la curtea lui Matei Basarab:
„[…] când a fost acuma, în zilele domniei mele, acelaş[i] Matiiaş postelnicul, în
casa domniei mele şi pe mâna mătuşei sale, a doamnei domniei mele, a Elinei, i
s-a întâmplat lui să moară” 3 .
Din cele trei fragmente de documente prezentate mai sus se poate
înţelege mâhnirea familiei princiare, în urma morţii fiului adoptiv, ştiut fiind şi
faptul că Matei şi Elina nu avuseseră copiii 4 . Pierderea unui urmaş ce trebuia să
le fie „sprijin şi reazim la bătrâneţe” – după expresia lui Matei Basarab – avea şi
o altă importanţă, dincolo de cea familială? După părerea unor istorici, Matei
Basarab văzuse în Mateiaş un posibil urmaş la tron; în această privinţă, Stoica
Nicolaescu nota: „Purtând osebită grijă statului, Matei Basarab s-a gândit să
lase la domnie un vrednic urmaş. A ales ca atare pe postelnicul Mateiaş
Năsturel, un nepot de frate al soţiei sale, doamna Elena” 5 . Aceeaşi opinie o avea
şi Nicolae Stoicescu – „Mateiaş a fost înfiat de Matei Basarab pentru a fi lăsat
urmaş la tron, dar a murit de tânăr” 6 . De altfel, Nicolae Stoicescu a întocmit un
adevărat „dosar” al posibililor succesori la tron ai lui Matei Basarab: Mihai, fiul
lui Nicolae Pătraşcu şi nepotul lui Mihai Viteazul 7 ; Mateiaş, nepotul doamnei
1
St. Nicolaescu, Documente cu privire la Mateiaş Voevod, în AO, an XIX, 1941, nr. 113-118,
ian.-dec., p. 73.
2
Despre dregătoria de postelnic în Ţara Românească, vezi Nicolae Stoicescu, Sfatul domnesc şi
marii dregători din Ţara Românească şi Moldova (sec. XIV-XVII), Bucureşti, Editura
Academiei Române, 1968, p. 263-268.
3
St. Nicolaescu, op.cit., p. 74.
4
Silviu Anuichi, op. cit., p. 10; Nicolae Stoicescu, Matei Basarab..., p. 212; vezi şi Arborele
genealogic al Craioveştilor şi Basarabilor Craioveşti din secolele XV-XVIII, la Constantin
Rezachevici, Cum a apărut numele dinastic Basarab şi când l-a adoptat Matei vodă, în
„Analele Universităţii din Craiova. Seria Istorie”, an X, 2005, nr. 10, p. 7-29.
5
St. Nicolaescu, Mateiaş voevod..., p. 21.
6
Nicolae Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători..., p. 215.
7
Idem, Matei Basarab..., p. 212, n. 36; vezi şi Ştefan Andreescu, Restitutio Daciae, vol. II.
Relaţiile politice dintre Ţara Românească, Moldova şi Transilvania în răstimpul 1601-1659,
Bucureşti, Editura Albatros, 1989, p. 226 şi urm.; Constantin Rezachevici, Cronologia critică a
domnilor din Ţara Românească şi Moldova, a. 1324-1881, I. Secolele XIV-XVI, Bucureşti,
Editura Enciclopedică, 2001, p. 406; Ion Sârbu, Relaţiile externe ale lui Matei vodă Basarab
1632-1654 (cu privire la istoria Orientului European), traducere şi ediţie îngrijită de Rudolf
Gräf, prefaţă de Ştefan Ştefănescu, ed. a II-a revăzută, Timişoara, Editura de Vest, 2005, p. 84.
49