Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
directă cu teoria că slavii Macedoniei formează o „masă amorfa”, şi prin urmare
uşor de bulgarizat sau de sârbizat, erau cultivate, în principiu, de propaganda
sârbă pentru a submina propaganda bulgară în Macedonia.
Gorgija Pulevski, exponent al propagandei sârbe, care a adunat
asemenea mituri şi care a menţionat trăsăturile distincte ale „macedonenilor”,
continuă până azi să fie considerat ca fiind primul „macedonolog”, în măsura în
care activitatea sa avea un caracter antibulgar 1 . Acest sistem „flexibil” al
diferenţei dintre „forma externă bulgară” şi „nucleul interior macedonean” a
devenit supapa de siguranţă în vederea depăşirii momentului de impas provocat
de termenul „bulgar”.
Aşadar VMRO, care a luat fiinţă la Salonic, este revendicată ca fiind
prima „organizaţie macedoneană” 2 . Faptul că fondatorii şi cadrele ei de bază,
precum Hristo Tatarcev, Dame Gruev, Goce Delcev, Jane Sadanski şi alţii, se
autodenumeau bulgari, că limba oficială a organizaţiei era bulgara şi că ajutorul
bulgar era necesar nu sunt considerate teme de luat în discuţie şi sunt atribuite
influenţei bulgare.
Pentru istorici, important este faptul că organizaţia era interioară,
revendica autonomia Macedoniei, exprima „poporul macedonean” 3 şi, treptat, a
încercat să se transforme într-o organizaţie balcanică supranaţională creştină.
Era polul opus al Comitetului Macedonean Suprem al Sofiei (1895) care
exprima interesele guvernelor bulgare şi ale politicii megalo-bulgare privind
alipirea Macedoniei.
Contradicţiile dintre VMRO – Salonic şi Comitetul Macedonean
Suprem de la Sofia, care se datorau, în special, problemelor de tactică şi
orientare a mişcării bulgaro-macedonene, sunt interpretate ca o contradicţie
între „macedonenii băştinaşi” şi cuceritorii bulgari.
Istoricii de la Scopje, bazându-se pe această interpretare, consideră că
răscoala de la Ilinden (1903) a fost în afara oricărei influenţe bulgare. Este
prezentată ca o epopee internă a „macedonenilor”, mitizată ca răscoală pentru
crearea statului, iar efemera „Republică de la Kruşovo”, care în trecut era
prezentată ca întruchipare a înfăptuirii ideilor revoluţiei franceze şi a
socialismului internaţionalist, astăzi este prezentată în limitele pluralismului
1 Vezi Georgi Stalev, Vlogod na Gorgija Pulevski vo razvojot na makedonskata nacionalnasvest
(Contribuţia lui Georgija Pulevski la dezvoltarea conştiinţei naţionale macedonene), în lucrarea
colectivă a lui Bl. Ristovski, G. Stedelon, Cv. Grozdanov (coordonatori), Makedonija. Prasanja
od Istorijata I Kultura (Macedonia. Probleme de Istorie şi de Cultură), Scopje, 1999, p. 227-
243. Referitor la Pulevski, vezi Spiridon Sfetas, Crearea identităţii slavo-macedonene. Un
proces dificil, Salonic, editura Vanias, 2003, p. 39-45.
2 Vezi Dragan Arsov, Mihajlo Georgievski, Cvetko Martinovski, Alesandar Hristovski
(coordonatori), Zlatna Kniga. 100 Godini VMRO (Biblia de Aur. 100 de ani VMRO), Scopje,
1993, p. 31-62.
3 S. Milosavleski, op. cit., p. 104-105.
355