Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
V. Noul Testament Grecesc al lui Theodore Beza
Celebrul cercetător francez Théodore de Bèze (1519-1605) a fost
prietenul şi succesorul lui Calvin la conducerea Bisericii din Geneva, biblist şi
clasicist de renume mondial care a reuşit publicarea unei ediţii latine 1 şi a nu
mai puţin de nouă ediţii greceşti ale Noului Testament, în perioada 1565-1604 2 .
Dintre acestea numai patru sunt cu adevărat independente (cele în folio, din
1565 3 , 1582 4 , 1588-89 5 şi 1598 6 ), restul de cinci (cele în octavo, din 1565, 1567,
1580, 1590 şi 1604) reprezentând de fapt reeditări de mărimi reduse ale
primelor. Volumele sunt destul de elaborate, prezentând numeroase adnotări,
precum şi două traduceri în limba latină a textului grecesc, aranjate în coloane
paralele după cum urmează:
Vulgata Fericitului Ieronim;
propria versiune a editorului, ca rezultat al unei comparaţii critice între
textul grecesc şi textul Vulgatei, în încercarea de a furniza o traducere
mai bună decât cea a lui Erasmus şi Sebastian Castellio 7 , care să reflecte
o înţelegere „corectă” a textului şi, în acelaşi timp, să urmeze regulile
„corecte” de traducere.
Manuscrisele pe care Theodore le-a folosit au fost cele achiziţionate de
el însuşi, alături de alte manuscrise puse la dispoziţie de către fiul lui Robert
Ştefan, Henry: „În afară de toate aceste manuscrise, am primit o copie din
biblioteca lui Stephanus al nostru, cu douăzeci şi cinci de codice manuscrise,
toate editate, adunate de Henri Stephanus, fiul său şi moştenitor al asiduităţii
tatălui său” 8 . Se ştie că două dintre cele mai importante documente pe care le
deţinea învăţatul la acea dată erau celebrele codexuri majuscule bilingve, Bezae
(D.05) şi Claromontanus (D2.06). Cu toate acestea, Beza le-a folosit destul de
puţin, din cauza faptului că textul „occidental” al celor două manuscrise era
foarte special, prezentând numeroase adăugiri, fraze completate, uneori şi
1 Această primă ediţie în folio a Noului Testament (Novum D.N. Iesu Christi Testamentum) a
fost terminată în 1556 şi publicată în 1557, reprezentând de fapt ultima parte a proiectului biblic
al lui Robert Ştefan. Volumul conţine textul Vulgatei din ediţia lui Stephanus şi noua traducere
latină a lui Beza cu adnotări – cf. E. Armstrong, op. cit., p. 232-233.
2 O a zecea ediţie a Noului Testament Grecesc al lui Theodore Beza va apărea post-mortem, în
1611.
3 Iesu Christi D.N. Novum Testamentum, sive Novum foedus, Geneva, Henri Stephanus, 2 1565.
4 Iesu Christi D.N. Novum Testamentum, sive Novum foedus, Geneva, Henri Stephanus, 3 1582.
5 Testamentum Novum, sive Novum Foedus Iesu Christi, D.N., Geneva, Henri Stephanus,
4 1588/1589.
6 Iesu Christi Domini Nostri Novum Testamentum, sive Novum foedus, Geneva, Vignon, 5 1598.
7 Biblia Latină a lui Castellio cu adnotări a apărut pentru prima dată în 1551, la Oporinus
(Basel).
8 Ad haec omnia accessit exemplar ex Stephani nostri bibliotheca cum vigintiquinque plus
minus manuscriptis codicibus, et omnibuz pene impressis, ab Henrico Stephano eius filio, et
paternae sedulitatis haerede, quam diligentissime collatum.
297