Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
În ceea ce priveşte regimul vamal, Regulamentele au înfiinţat taxele
vamale externe ca venituri ale statului şi nu ale domnitorului 1 . Regulamentele
Organice au reprezentat un aşezământ pentru diferitele aspecte din viaţa
statului, cuprinzând dispoziţii referitoare la organizarea de stat, organizarea
fiscală, organizarea administrativ-teritorială şi organizarea judecătorească 2 .
După Unirea Principatelor Române de la 1859 au avut loc schimbări
importante în viaţa societăţii, inclusiv în domeniul finanţelor publice.
Noua concepţie referitoare la finanţele publice avea la bază ideea
existenţei unui echilibru între veniturile şi cheltuielile publice.
Începând cu anul 1862, după unirea administrativă a Principatelor au
fost adoptate mai multe legi privind impozitele inspirate din practica fiscală
occidentală.
În aceste condiţii sistemul fiscal a dobândit o organizare nouă, devenind
o parte importantă a finanţelor publice 3 .
Principalele surse de venituri ale acestei perioade sunt: impozitele,
divizate în două categorii (de repartiţie şi de cotitate); taxele, destinate să
acopere cheltuielile determinate de efectuarea serviciilor solicitate, care, la
rândul lor, se clasificau după următoarele criterii: după natura lor se împărţeau
în fixe sau variabile, directe sau indirecte; după modalitatea de încasare, se
divizau în judecătoreşti şi administrative; veniturile de pe domeniile statului;
monopolurile (asupra tutunului, sării, băuturilor alcoolice); succesiunile vacante
şi donaţiile; mijloace deghizate de realizare a veniturilor, cum ar fi
devalorizarea monetară, exproprierile etc.
În 1860 a fost întocmit în Principate un regulament de contabilitate
publică, având ca sursă de inspiraţie dreptul francez; au urmat şi alte legi fiscale
în 1864, 1870, 1880 etc.
În anii domniei regelui Carol I, recunoscut pentru politica sa realistă,
sistemul fiscal se baza mai ales pe impozitele pe venit, ca impozite personale,
care ţineau seama de posibilitatea de contribuţie a subiectului impozabil.
În Transilvania, sistemul financiar a cunoscut modificări importante
după Revoluţia din 1848-1849, prin desfiinţarea privilegiilor feudale şi
proclamarea contribuţiei generale.
În timpul dualismului austro-ungar (1867-1918) a fost elaborată o
legislaţie fiscală modernă. Astfel, în subordinea Ministerului de Finanţe au fost
organizate, ca organe financiare locale, direcţiile financiare şi administraţiile
financiare.
1
În anul 1847 a fost suprimată vama dintre cele două principate, iar un an mai târziu s-a trecut
la un tarif vamal comun.
2
Tereza Chilom, Cristina Otovescu, Istoria instituţiilor politice româneşti, Craiova, Editura
Universitaria, 2003, p. 153.
3
Ioan Condor, Drept financiar, Bucureşti, Regia Autonomă Monitorul Oficial, 1994, p. 12.
67