Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
Elina; Istratie Leurdeanu, cumnat al lui Mihai Pătraşcu 1 şi Diicu Buicescu, rudă
maternă a lui Matei Basarab 2 .
Pentru a înţelege mai bine dacă între Matei Basarab şi Mateiaş a existat
o relaţie politică, relaţie cu un rol definitoriu într-o viitoare succesiune a
tronului, va trebui să facem o observaţie generală asupra sistemului politic
succesoral din Ţara Românească. În secolele anterioare, domnii valahii
încercaseră să-şi desemneze un urmaş la tron prin intermediul instituţiei
asocierii la domnie. Emil Vîrtosu sintetiza această situaţie astfel: „Neputând fi
sigur că boierii vor alege la tron, după moartea sa, pe acela pe care îl voia – fiu
sau frate – domnul recurgea la expedientul juridic al asocierii, punând în felul
acesta pe boieri în faţa unei situaţii de fapt, perfect valabile. Uns de Biserică şi
recunoscut de boieri încă din timpul vieţii titularului, domnul asociat se găsea
învestit, în formă publică adecvată cu puterea de a domni şi nu mai putea fi
înlăturat decât prin forţă şi prin «hiclenie». Astfel, asocierea corecta slăbiciunea
politică a domniei” 3 . Din această perspectivă, pentru a deveni succesorul politic
al lui Matei Basarab, Mateiaş era candidatul perfect spre a fi asociat la domnie,
recomandându-l atât relaţia de familie, pe care o avea cu domnul Ţării
Româneşti (chiar dacă se realizase prin adopţie), cât şi vârsta sa.
A existat, însă, o astfel de asociere între Matei Basarab şi fiul său
adoptiv, Mateiaş? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să spunem că
asocierea respecta, în primul rând, un „canon” al titulaturilor, conform căruia,
titularul tronului (cel mai adesea, tatăl) era domn şi mare voievod, iar asociatul
(cel mai adesea, fiul) era voievod 4 . În privinţa lui Mateiaş, am văzut mai sus că
documentul lui Matei Basarab, din 26 aprilie 1653, îl menţiona ca postelnic.
Postelnicul era foarte des întâlnit în Ţara Românească, Nicolae Stoicescu
arătând că acela care purta această titulatură „nu însemna că ocupa o dregătorie,
deoarece toţi copiii de boier căpătau acest titlu onorific” 5 . Mai mult decât atât,
Alexandru V. Perietzianu-Buzău, arăta într-un studiu dedicat postelnicilor şi
logofeţilor că „rangul de postelnic, când nu era vel vtori sau treti, ci simplu
postelnic, aşa-zisul poslenic mic, era dobândit la naştere, adică se năşteau cu el
1 Nicolae Stoicescu, Matei Basarab..., p. 213; vezi idem, Dicţionar al marilor dregători...,
p. 206-207, n. 5; Georg Kraus, Cronica Transilvaniei 1608-1665, ed. G. Duzinchevici şi E.
Reus-Mârza, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1965, p. 162.
2 Nicolae Stoicescu, Matei Basarab..., p. 213, n. 41; vezi şi idem, Dicţionar al marilor
dregători..., p. 129-130; Ştefan Andreescu, Ascendenţa maternă a lui Matei vodă Basarab, în
„Arhiva Genealogică” (în continuare AG), an III (VIII), 1996, nr. 3-4, p. 198; Călători străini
despre ţările române, vol. VI, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1976, p. 133.
3 Emil Vârtosu, Titulatura domnilor şi asocierea la domnie în Ţara Românească şi Moldova
(până în secolul al XVI-lea), [Bucureşti], Editura Academiei Române, 1960, p. 147.
4 Cf. cu Constantin Rezachevici, op. cit., p. 25.
5 Nicolae Stoicescu, Matei Basarab..., p. 14.
50