Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
14, Argeş – 18, Ialomiţa – 38, Ilfov – 94, Vlaşca – 13, Teleorman – 8, Olt – 7,
Vâlcea – 14, Gorj – 20, Romanaţi – 23, Dolj – 11, Mehedinţi – 14 1 .
În anul 1853 numărul postelniceilor se ridica în judeţul Dolj la 20 şi 43
fii de postelnicei, repartizaţi astfel: în Craiova 9 postelnicei şi 18 fii de
postelnicei, în plasa Ocolul 2 postelnicei şi 6 fii de postelnicei, în plasa
Câmpului 1 postelnicel şi un fiu de postelnicel, în plasa Bălţii 1 postelnicel, în
plasa Jiului de Jos 1 postelnicel şi 7 fii de postelnicei, în plasa Dumbrăvii 1
postelnicel şi 1 fiu de postelnicel, în plasa Jiul de jos 4 fii de postelnicei şi în
plasa Amaradia 5 postelnicei şi 6 fii de postelnicei 2 .
În Delă pentru relaţiile de numărul tuturor moşnenilor pe sate din tot
Prinţipatul şi de orânduiala la care ei se află aşezaţi şi care se cer de Măria Sa
Vodă 3 din anul 1855 apar luaţi în evidenţă 223 postelnicei, repartizaţi astfel: 4
în judeţul Mehedinţi, 2 în judeţul Gorj, 12 în judeţul Dolj, 15 în judeţul Vâlcea,
8 în judeţul Romanaţi, 9 în judeţul Olt, 17 în judeţul Argeş, 4 în judeţul
Teleorman, 23 în judeţul Muscel, 17 în judeţul Dâmboviţa, 3 în judeţul Vlaşca,
39 în judeţul Prahova, 3 în judeţul Ilfov, 22 în judeţul Buzău, 43 în judeţul
Ialomiţa, 2 în judeţul Râmnicu Sărat şi nici un postelnicel în judeţul Brăila. Faţă
de statistica prezentată de Dionisie Fotino, din anul 1815, conform catagrafiei
din 1853, observăm că, pentru judeţul Dolj, numărul postelniceilor aproape s-a
dublat, într-un interval de 38 de ani, pentru ca numărul lor să scadă simţitor,
pentru acelaşi judeţ, în numai doi ani.
Statistica din 1855 este deosebit de importantă deoarece surprinde
numărul moşnenilor proprietari, dar evidenţiază şi „orânduiala la care se aflau
aşezaţi aceşti moşneni” diferenţiindu-i în opt grupe care „erau tot atâtea trepte
ale titlului de moşnenie: birnici, patentari, mazili, boieri de neam, fii de neam,
postelnicei, fii de postelnicei, asidoţi” 4 . Ion Ghica, îi deosebeşte de „moşneni
sau răzaşi, adică proprietari mici, aşezători la ţară în pământurile lor” 5
considerându-i urmaşii domnilor şi boierilor vechi cei mai iluştri”, scutiţi de
dări şi lipsiţi de privilegii. Ioan C. Filitti şi Barbu Catargiu consideră că
neamurile, postelniceii şi mazilii formează „mica nobilime de ţară”.
Modificările aduse de noua legislaţie, Regulamentul Organic, ne permit
să constatăm evoluţia structurii sociale a Ţării Româneşti din acea perioadă prin
intermediul statisticilor care aveau ca scop principal menţinerea unor evidenţe
1
Dionisie Fotino, op. cit., p. 545- 581.
2
A.N.I.C., Catagrafii II, dosar nr. 66/ 1853, f. 16-19.
3
Idem, Vistieria, dosar nr. 146/1855, f. 4-90; Arhivele Naţionale Râmnicu Vâlcea, Prefectura
Judeţului Vâlcea, dosar nr. 89/1855, f. 4-34; Arhivele Naţionale Ploieşti, Prefectura Judeţului
Prahova, dosar nr. 96/1855, f. 5-28; Dinică Ciobotea, Statistica moşnenilor din 1855, în loc. cit.,
p. 85-93.
4
Dinică Ciobotea, Istoria moşnenilor, vol. I/ I (1829- 1912), Craiova, Editura Universitaria,
1999, p. 62.
5
Ion Ghica, Opere, vol I, Bucureşti, Editura de stat pentru literatură şi artă, 1956, p. 107-108.
94