Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
tari” 1 . Toate acestea, veneau după o campanie electorală în care adepţii săi nu
ezitau să vorbească despre o reformă a armatei şi de o luptă împotriva Rusiei şi
a Austriei în egală măsură 2 . Specific campaniilor electorale, precizările privind
motivele pentru care cele două state erau prezentate ca adversare lipseau.
Programul prezentat în Parlament de echipa ministerială condusă de Creţulescu
adopta o poziţie rezervată în planul politicii externe definită ca una de „strictă
neutralitate” 3 . Surprinzător, ţinând cont de tonul său moderat adoptat pînă
atunci, Mihail Kogălniceanu critica acum lipsa unei atitudini mai ferme faţă de
politica maghiarilor din Transilvania, considerată a fi una de deznaţionalizare a
românilor aflaţi într-un spaţiu în care aceştia locuiseră dintotdeauna 4 .
Argumentaţiile istorice devin în anii următori o obişnuinţă pentru discursurile
politice româneşti. Presa apărută la Bucureşti, prelua indirect o parte a tonului
folosit de Kogălnineau. Astfel, ziare precum „Românul”, „Perseverenţa”,
„Reforma” publică în paginile lor texte în care nu doar că susţin drepturile
românilor de peste Carpaţi, dar în unele dintre ele se fac trimiteri destul de
precise la posibilitatea acordării unui sprijin militar împotriva regimului
dualist 5 . Afirmaţii de acest tip la care am putea adăuga unele publicate în
primăvara anului 1867 în „Perseverenţa” în care se vorbea despre unirea tuturor
românilor ca o aspiraţie a 14 milioane de români, puteau produce numeroase
complicaţii dacă nu ar fi fost rostite în perioada campaniilor electorale.
Aducerea în atenţia legislativului a unui subiect de factura celui amintit, genera
imediat o dezbatere aprinsă în Camera Deputaţilor. Cunoscut pentru poziţiile
sale de susţinere a mişcării românilor din Transilvania, în mod special, I.C.
Brătianu intervenea imediat după liberalul moldovean, exprimându-şi
convingerea că într-un context internaţional agitat 6 , cu schimbări repetate a
raportului de forţe şi mişcări politice surprinzătoare 7 , poziţia corectă pe care
trebuia să o aibă România era doar aceea exprimată de guvern. Fără a se angaja
în mod concret, I.C. Brătianu nu putea pierde ocazia de a-şi manifesta şi el
1
Nicolae Iorga, Istoria românilor, vol. X, Întregitorii, Bucureşti, Biblioteca Academiei
Române, 1939, p. 39.
2
Lui I.C. Brătianu. Din scrierile şi cuvântările lui I.C. Brătianu. Lupta pentru redeşteptare
naţională. Pagini de istorie contemporană, vol. I (1821-1866), Bucureşti, Imprimeriile
Independenţa, 1921, p. 416-420.
3
„Românul”, 5 martie, an 11, 1867, p. 189.
4
„Monitorul Oficial al României”, nr. 63, 18/30 martie 1867, p. 370-371.
5
Ştefan Pascu, Făurirea statului naţional unitar român, Bucureşti, Editura Academiei, 1983, p.
172.
6
„Românul”, 4 martie, an 11, 1867, p.185.
7
„Progresul”, nr. 4, 18 ianuarie, an 5, 1867, p. 1; nr. 5, 27 ianuarie, an 5, 1867, p. 1; nr. 6, 1
aprilie, an 5, 1867, p. 1.
126