Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
asemenea taxe, dar contribuiau la sporirea veniturilor Vistierie prin plata unui
„drept de diplomă” 1 . Pentru „feluri de înălţări în ranguri” se plătea o taxă
propusă de Obşteasca Adunare şi întărită de Domn, aşa cum stă scris în articolul
124 al Regulamentului Organic 2 . Articolul 350 stipula că pentru a pune capăt
abuzului „paialâcurilor ce da domnii de la o vreme încoace cu mare înlesnire”,
înălţarea în rang se putea dobândi „numai după adevărata slujbă ce va săvârşi,
aflându-se lucrători în orice treabă va fi orânduit”. Astfel domnul putea să
acorde, pentru slujbe însemnate către Stat, titluri de nobleţe. Înălţarea în ranguri
se făcea treptat la nivel administrativ, judecătoresc şi ostăşesc şi se ţinea cont de
destoinicie şi vechime 3 . După prevederile articolului 351, orice „rumân” care se
deosebea prin slujbe publice primea „dreptul de nobleţe, ori numai pe al său
obraz sau moştenitoare, după mărimea slujbelor ce va săvârşi. Aşezarea unui
asemenea în treapta nobleţii, să va face prin actul Obşteştii Adunări întărită de
Domn” 4 . Pentru toate aceste cărţi de nobleţe se ţinea o evidenţă, condici ce erau
depuse spre păstrare în Arhivele Statului.
Dispoziţiile care făceau referire, în Regulamentul Organic, la nobleţea
moştenită nu au fost aplicate, rangurile erau acordate onorific, independent de
funcţiile îndeplinite, iar rangurile şi funcţiile cele mai importante au reprezentat
monopolul nemurilor de seamă. „Regulamentul a menţinut deosebiri de
privilegii între treptele cinurilor, sau rangurilor, care înlocuiau boieriile de altă
dată. Rangurilor de întâia treaptă li erau rezervate locuri mai multe în adunarea
extraordinară pentru alegerea Domnului. Nu s’a făcut pe placul „ciocoilor” ca
întreaga obşte boerească să participe la alegere. A triumfat părerea aristocratului
Mihai Sturdza, hotărându-se chiar ca toţi boierii de întâiu rang să fie alegători” 5 .
Neamurile şi postelniceii puteau dobândi şi patentă de meşteri sau
negustori fără a plăti taxa de patentă pe acelaşi temei: „Să cuvine către aceasta
şi la toţi aceia din privileghiaţi precum fiii de boieri, neamuri, mazili şi asidoţi,
care să numesc acum şi sânt sau vor voi să să numească şi să fie neguţători şi
meseriaşi fără îndatorire însă de a răspunde ceva şi pentru darea dă patentă şi
către veniturile statului fiindcă să desputerniceşte o asemenea dare prin
documenturile ce au la mână arătătoare de a lor privileghiuri” 6 .
1 Jean C. Filitti, Un mémoire de 1857 sur les classes de la Valachie, extrait de Melanges D.
Gusti, în „Archives pour la Science et la Réforme Sociales”, XIII-e année, I, 1936, p. 2-3.
2 Paul Negulescu, George Alexianu, op. cit., p. 33.
3 Ibidem, p. 124.
4 Ibidem.
5 Ioan C. Filitti, Principatele române de la 1828 la 1834. Ocupaţia rusească şi Regulamentul
Organic, Bucureşti, 1934, p. 160.
6 A.N.I.C., Vistieria Ţării Româneşti, dosar nr. 3212/1831, I, f. 26, 39; Vladimir Diculescu,
Bresle, negustori şi meseriaşi în Ţara Românească (1830-1848), Bucureşti, Editura Academiei
Române, 1973, p. 38.
97