Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
republican spaniol a continuat totuşi să trimită unele comunicări oficiale
Legaţiei României din Paris.
Atitudinea guvernului spaniol în exil faţă de revoluţia maghiară din
1956, când acest guvern a luat oficial atitudine în favoarea revoluţionarilor şi a
susţinut declararea neutralităţii Ungariei, precum şi condamnarea oficială a
fascismului şi comunismului (1960), făceau ca statele comuniste să adopte o
atitudine ostilă faţă de executivul spaniol republican.
Raporturile regimului Franco cu exilul românesc au fost marcate de
lipsa de unitate şi fragmentarea a acestuia. Diaspora românească din Spania, în
special activa facţiune legionară, nu era considerată de autorităţile spaniole ca
fiind un partener real, fiind doar tolerată şi, uneori, utilizată ca masă de
manevră. Comunitatea românească din capitala spaniolă a început să se
organizeze destul de greu, date fiind mai ales divergenţele ideologice. Pe lângă
problemele economice cu care se confruntau, refugiaţii români aveau de
rezolvat şi o serie de detalii administrative, mulţi dintre aceştia având nevoie de
asistenţă consulară pentru procurarea de acte de identitate şi de călătorie.
În vara anului 1950, nevoile românilor din Spania deveniseră stringente,
resimţindu-se nevoia unei organizări comunitare. La 28 iunie 1950, exilaţii
români din Madrid au organizat o întrunire pentru a se stabili modalităţi
concrete de realizare. La întâlnire au luat parte o serie de personalităţi
reprezentative ale diverselor activităţi profesionale şi curente politice existente
în sânul comunităţii româneşti: Stelian Popescu, fost ministru al justiţiei şi
director al ziarului „Universul”; Nicolae Dimitrescu, fost ministru al României
la Madrid în perioada regimului Antonescu; Alexandru Busuioceanu, profesor
la Universitatea din Madrid şi fost consilier cultural; Aron Cotruş, fost consilier
de presă; George (Constantin) Antoniade, reprezentantul filialei din Spania a
Comitetului de Ajutor al Românilor 1 şi fost ataşat comercial; Adrian Nanu,
inginer; Traian Popescu, reprezentantul grupului legionar 2 .
Punându-se în discuţie organizarea comunităţii şi eventuala constituire a
unui comitet director, s-a ridicat problema existenţei unei „Legaţii Regale a
României” la Madrid, legaţie despre care membrii coloniei româneşti nu aveau
cunoştinţă decât din zvonuri. Au fost cerute explicaţiile necesare lui Nicolae
Dimitrescu, în calitatea de fost titular al Legaţiei României la Madrid până în
septembrie 1944, când fusese rechemat de la post. S-a arătat că dacă o
asemenea Legaţie exista învestită cu formele legale cuvenite, ar fi fost firesc ca
acest lucru să fie adus la cunoştinţa celor interesaţi.
1 Cunoscut sub acronimul CAROMAN – Comitetul de Ajutor al Românilor a fost o organizaţie
umanitară susţinută de guvernul românesc aflat în exil în SUA, Comitetul Naţional Român,
subordonat Regelui Mihai I.
2 A.M.A.E., dosar nr. R3028, nenumerotat.
235