Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
Toţi care au încercat o abordare mai critică, nu au continuat-o, ca de
exemplu Terzioski. Astfel, putem vorbi mai mult despre o continuitate decât
despre o ruptură cu trecutul.
Un punct de vedere mai modern asupra „naţiunii macedonene” a
prezentat juristul Jovan Donev. S-a referit, în general, la miturile naţionale în
procesul de formare a unei ideologii naţionale, care în cazul slavo-macedonean
sunt peste măsură de multe şi, în vederea evitării conflictelor, a propus o
denaţionalizare a istoriei şi adoptarea modelului american pentru naţiune.
În cazul slavo-macedonenilor, aceasta înseamnă o sinteză culturală a
valorilor lumii ortodoxe şi islamice, cu alte cuvinte, noţiunea de „naţiune
macedoneană”, ca noţiune politică, să cuprindă şi pe albanezi şi pe slavomacedoneni.
Consolidarea acestei noi identităţi este în corelaţie directă cu
procesul de democratizare şi cu economia de piaţă. Este evident că astfel de
păreri nu pot fi acceptate sub nicio formă – cel puţin în împrejurările de azi –
nici de către macedoneni, nici de către albanezi care, în prezent, în FYROM,
după evenimentele din 2001 şi semnarea tratatului de la Ohrida, îşi scriu istoria,
în general, ca o unitate 1 . Problema nu este de a se crea o nouă identitate în
FYROM, ci de a se aplica linia despărţitoare între miturile naţionale şi faptele
istorice în ceea ce-i priveşte pe slavo-macedoneni. Hobsbawn a vorbit despre
inventarea tradiţiei, despre ameninţarea istoriei, pe care a caracterizat-o ca fiind
un factor de bază în provocarea unei explozii politice. Această părere nu e
lipsită de temei când superproducţia de istorie e în disproporţie cu consumul,
când miturile şi falsificările sunt cu mult mai multe în comparaţie cu realitatea
istorică care reiese din izvoare.
La începutul secolului XXI naţiunile istorice nu au nevoie de
alimentarea cu mituri – aceasta era o trăsătura a secolului al XIX-lea – nici nu
inventează tradiţii, ci împărtăşesc o tradiţie care a constituit aluatul formarii
identităţii naţionale în secolul al XIX-lea.
Diferendul de azi dintre Grecia şi Bulgaria, pe de o parte, şi FYROM, pe
de alta, este, în esenţă, o dispută între două naţiuni (greacă şi bulgară) cu o nouă
naţiune politică care îşi are rădăcinile în perioada interbelică şi a fost creată
după 1944. Această nouă naţiune a revendicat teritorii din Grecia şi Bulgaria în
numele „macedonismului” (1944-1949) şi, până azi, pune problema
minorităţilor. Ea reclamă numele unei naţiuni istorice, falsificând faptele
istorice.
Ameninţarea pe care Grecia şi Bulgaria o simt din partea FYROM este
culturală, iar problema este determinarea identităţii. Soluţia se va găsi în cadrul
Uniunii Europene.
1
Vezi Razim Abdyli, Albansko Osvoboditelno Divizenje 1908-1910 (Mişcarea de eliberare a
albanezilor 1908-1910), vol. I, Institutul de Istorie Naţională, Scopje, 2002 şi Albansko
Osvoboditelno Divizenje 1911-12, vol. II, Institutul de Istorie Naţională, Scopje, 2003.
365