Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
comună orientată social, iar, pe de altă parte, se apreciază că politica pozitivă şi
teologia nu se limitează la un simplu joc pe terenul politicii, ci intervin, într-un
mod mai mult sau mai puţin vizibil, concepte telogice interpretate prin
intermediul conceptelor sociologice, dezvoltând astfel o teologie politică.
Din observaţiile de mai sus reiese că omologarea unei structuri morale şi
sociale este interpretată ca un rezultat al modelului de orientare ce substuie
autoritatea divină autorităţii lumeşti. În mod progresiv, urbi et orbi, prin
reorganizarea ordinii universale, noua religie a umanităţii furnizată de interfaţa
pozitivismului religios consimte să evite dogmele vechii Bisericii ce se nasc din
conceptele tradiţionale despre social şi teologic. În acest context, pozitivismul
religios este celebrat de Auguste Comte ca apariţie subiectivă a unei categorii
sociale şi anume, savanţii. În prelungirea acestei teorii generale a religiei,
educaţia legitimează limitele morale şi civile ale religiei pozitiviste alimentând
inteligenţa şi moralitatea. Acest lucru comportă o metamorfoză fundamentală a
gândirii sociale comtiste nevoită să elaboreze noi principii ale utilităţii
ştiinţifice 1 . Am precizat deja că devoţiunea şi angajamentul faţă de ştiinţă,
caracteristice pozitivismului, îşi regăsesc forma de exprimare în configurarea
realităţii exterioare concepută ca o recursivitate infinită de legi şi sisteme în
care fiecare nu poate exista decât în raport cu celălalt, cu întregul. Cu toate
acestea, umanitatea şi religia, în concepţia pozitivismului, nu reprezintă două
noţiuni generale, abstracte, ci, mai degrabă o succesiune a trei niveluri
fundamentale de analiză pentru ştiinţe: individul din perspectiva umană,
corpusul social prin care Comte admite relativitatea generală a cunoaşterii
ştiinţifice şi sistemul social sau politic prin care Comte încearcă să apropie
timpul în care gândirea sistematică şi cea istorico-politică vor trebui să perceapă
consecinţele renunţării la conceptele metafizice 2 .
În contextul istoric al modernităţii, reflecţia asupra noii teorii generale a
religiei ne va conduce cu necesitate spre un alt concept care a dat numele unei
lucrări elaborate de Auguste Comte în 1852, Catehismul positivist. În acest
punct trebuie să oferim o scurtă consideraţie asupra noţiunii de libertate care
ocupă o poziţie cheie în catehismul positivist al lui Comte. Astfel, o dată cu
această lucrare, Comte inaugurează metoda deductivă: punctul de plecare e
lumea exterioară în care libertatea umană nu se supune nici unei reguli sau
ordini. Această schimbare de perspectivă se referă, în general, la noul mod în
care Comte concepe integrarea individului în lumea exterioară.
1
John Cunliffe, Andrew Reeve, Exploitation: The Original Saint Simonian Account, în „Capital
& Class”, Vol. 20/Ianuarie 1996, p. 61-80.
2
Hans Joas, The Changing Role of the Social Sciences: An Action-Theoretical Perspective, în
„International Sociology”, vol. 19, Nr. 3/Septembrie 2004, p. 301-313; Christian Miquel,
Science et religion en Occident: L'histoire d'une problématique et d'une controverse, în
„Studies in Religion/Sciences Religieuses”, vol. 14, Nr. 2/Iunie 1985, p. 207-231.
342