Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
Brătianu în cadrul acestuia 1 . Observând cu atenţie numai ultimele două
telegrame putem observa câte patimi politice putea stârni persoana lui I.C.
Brătianu şi cum acesta putea deveni motivul unei atitudini adverse faţă de
România sau dimpotrivă, absenţa lui schimba atitudinea faţă de statul de la
nordul Dunării. Important pentru cauza românismului devenea în perioada
următoare însuşirea chiar şi de Carol I, ca obiectiv politic, a sprijinirii mişcării
naţionale din Transilvania. Dovada acestei situaţii o avem din nou, nu din
declaraţii oficiale ci din observaţii ale celor conectaţi la viaţa politică
românească. Unul dintre atenţii observatori ai evenimentelor politice
desfăşurate la Bucureşti în această perioadă era diplomatul austriac Beust.
Acesta era cel care-l informa pe Bismarck asupra posibilităţii ca însuşi Carol I
să fie tentat de coroana României mari, dar şi asupra existenţei mai multor
comitete ce acţionau, sprijinite fiind de guvernul român, în vederea provocării
unei revoluţii a românilor din imperiile vecine 2 .
Prezenţa în rândurile opoziţiei îi permitea lui I.C. Brătianu să aibă în
continuare o mare libertate în privinţa declaraţiilor sale politice. Atent la ceea ce
se întâmpla în Transilvania, liderul liberal declara în vara lui 1870,
contrazicându-l indirect pe Ion Strat, care asigura Austria de neintervenţie în
problemele politice de la est de Carpaţi, că unitatea românilor din trecut a fost
„sfărâmată în bucăţi” şi că refacerea ei trebuia să reprezinte un obiectiv al clasei
politice româneşti. Astfel de consideraţii erau publicate, ca şi altădată, în
„Românul” asigurându-li-se în felul acesta o publicitate destul de mare ţinând
cont că ziarul liberalilor radicali era unul din cele mai importante ale epocii 3 .
De la o astfel de declaraţie publică până la implicarea liberalilor în acţiuni
precum cea de la Putna din 1870 sau 1871 nu mai era decât un pas. Unul din
discursurile cele mai radicale, susţinute cu ocazia manifestărilor ce au loc acum,
avea să fie cel al lui A.D. Xenopol care vorbeşte la mormântul lui Ştefan cel
Mare despre Marea Unire ca un proces inevitabil 4 . Astfel, precedând congresul
presei de nuanţă liberală din 1871 5 , pelerinajul desfăşurat la Putna la mormântul
voevodului moldovean se transforma într-o mare manifestare naţională la 15
august 1871, ce prilejuia discursuri incendiare, cu trimiteri la „refacerea unităţii
naţionale” 6 , împărţirea românilor în mai multe teritorii, din partea lui I.C.
1 A.N.I.C., fond Casa Regală, Carol I, personal, V, D, dosar nr. 119, 1869, f. 1-2.
2 N. Iorga, op. cit., p. XII.
3 Dan Berindei, Societatea românească în vremea lui Carol I (1866-1876), Bucureşti, Editura
Militară, 1992, p. 205.
4 Vlad Georgescu, Istoria românilor. De la origini până în zilele noastre, Bucureşti, Editura
Humanitas, 1992, p. 179.
5 C. Bacalbaşa, Bucureştii de altădată, vol. I, ediţie îngrijită de Aristiţa şi Tiberiu Avramescu,
Bucureşti, Editura Eminescu, 1987, p. 110.
6 D. Berindei, op. cit., p. 205.
134