Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
historique du Sud-Est européene”, 7, nr. 10-12: Cavour et les Roumains, de
acelaşi autor. În respectivele lucrări sunt evidenţiate legăturile strânse dintre
români şi italieni de-a lungul istoriei, surprinzând acele influenţe vizibile mai
ales în perioada redeşteptării naţionale şi a creării statului modern român şi a
unificării Italiei, fapte pentru care era susţinută dezvoltarea relaţiilor românoitaliene
şi colaborarea dintre cele două naţiuni. Având în vedere anul publicării,
lucrările de referinţă ale lui N. Iorga reprezintă doar un început. Ulterior,
Dimitrie Bodin, avea să publice o lucrare intitulată Consolati del Regno di
Sardegna nei Principati Romani all’ epoca del Risorgimento, în „Rassegna
storica del Risorgimento”, 23-24, fascicola 2, apărută la Roma în 1936, care
analizează în mod special activitatea consulatelor regatului sard în Principate.
Alexandru Marcu, unul dintre cei mai importanţi italienişti din România
interbelică, prezintă pe larg relaţiile româno-italiene în lucrările sale: L’Italia in
cerca della latinita dei rumeni, Bucuresti, 1927; Il Rinascimento romeno e l’
Italia in cerca della latinita dei rumeni, Bucuresti, 1940; Un prieten uitat: G.V.
Ruscalla, Bucureşti, 1927; O legiune italiană în Transilvania, în „Anuarul
Institutului de Istorie Nationala Cluj”, nr. 6, 1931-1935; Conspiratori şi
conspiraţii în epoca renaşterii politice, 1848-1877, Bucureşti, Cartea
Românească, 2000.
Un alt segment al relaţiilor româno-italiene, şi anume cel cultural, avea
să fie cercetat de istoricul Claudiu Isopescu în lucrările: La stampa periodico
romeno-italiana in Romania e in Italia, Roma, 1937; Il poeto Romolo Scriban e
l’Italia, Roma, 1943; La Societa internazionale neolatina di Torino (1864) e I
Romeni, Bologna, 1939. În anii ce au urmat celui de-al doilea război mondial,
noi cercetători şi istorici români şi-au adus contribuţia la studierea raporturilor
româno-italiene. Dintre lucrările acestora, pentru perioada aminitită, se impune
cea a italienistului George Lăzărescu intitulată: Prezenţe româneşti în Italia,
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1995. Abia începând cu lucrările
istoricului Dan Berindei, raporturile româno-italiene încep să fie cunoscute la
un nivel profund şi detaliat. Dintre lucrările academicianului Dan Berindei
amintim: L’ecco nella stampa liberal-radicale di Bucarest degli avvenimenti
italiani dell’estate 1866, Trieste, 1967; Garibaldi e I Romeni, în Garibaldi
generale della liberta, Roma, 1984; Epoca Unirii, Bucuresti, Editura Corint,
2000; Istoriografia italiană în ultimii ani şi problemele etapei finale a
Risorgimentului, în „Studii. Revista de Istorie”, XVI, nr. 4, 1963; La liberation
de Rome reflétée dans la presse progressiste de Bucarest(1870), în „Revue
Roumaine d’Histoire”, 11, nr. 3/1972; Les Roumains et Giuseppe Mazzini, in
„Revue Roumaine d’Histoire”, 24, nr. 4/1985.
De asemenea, lucrările istoricului Ştefan Delureanu prezintă, pe larg,
problema unificării Italiei, dar şi pe cea privind Tripla Alianţă: I Romeni nel
pensiero e nei programmi d’azione di Mazzini, în „Revue Roumaine
321