Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
de dirijori” 1 . De reţinut că, de obicei, sintagma „prietenii cei mai buni” se
referea la sovietici.
Pista culturală a fost exploatată mai profund de membrii comunităţii
diplomatice româneşti din Washington. În 1955, Legaţia a luat legătura cu mai
multe instituţii americane, propunându-le diferite colaborări de nuanţă culturală.
Instituţiile erau plasate în Washington şi New York şi aveau următorul specific:
Asociaţia Naţională a Profesorilor, Biblioteca Publică din New York, Biblioteca
Congresului, radio W.T.O.P. din Washington, Muzeul de Artă Modernă din
New York, discotecile centrale din New York şi Washington 2 .
Deşi activităţile culturale se extindeau, Legaţia rămânea izolată din
punct de vedere politic. Continuau diverse forme de subordonare faţa de
ambasada sovietică şi relaţii reci, dar politicoase cu misiunile diplomatice ale
statelor comuniste din Est. Românii înşişi nu doreau legături complicate cu
diplomaţii ţărilor capitaliste europene, dar în acest fel s-au îndepărtat de
persoane şi medii interesante. Apoi, deşi încercau să amelioreze relaţia cu
oficialităţile americane, nu reuşeau acest lucru, fiind întâmpinaţi cu gesturi de
respingere sau măcar de ignorare. În raportul anual se recunosc aceste legături
stranii, care nu mai arătau deloc a diplomaţie: „relaţiile Legaţiei cu
Departamentul de Stat au avut mai mult un caracter protocolar, reprezentanţi ai
acestui departament au participat la recepţii şi concerte organizate de Legaţie.
În ultimele luni, Departamentul de Stat acordă mai prompt permisele de
deplasare pe teritoriul S.U.A. Departamentul de Stat continuă însă să întreţină o
reţea întreagă de agenţi pentru urmărirea membrilor Legaţiei” 3 . Ultima
afirmaţie e hazardată total. Mai întâi că românii se panicau la orice întâmplare
neaşteptată, trăgând concluzia că era pusă la cale de americani pentru
provocarea lor. Apoi, deşi erau agenţi care urmăreau în anumite cazuri pe
diplomaţii români, ei aparţineau altor instituţii americane, de la poliţie la F.B.I.
şi la alte structuri de securitate.
Subiectele abordate în discuţiile cu diplomaţi de la O.N.U. ţineau şi ele
de fantasmele ideologiei comuniste: extensia planetară a capitalismului
imperialist, provocări războinice puse la cale de Occident. Din acest motiv,
diplomaţii români nu erau prea agreaţi de colegii lor „capitalişti”: „Relaţiile cu
misiunile ţărilor capitaliste s-au mărginit la îndeplinirea unor formalităţi
protocolare. În ultimele luni, Legaţia a căutat o lărgire a relaţiilor sale cu
diplomaţii ţărilor asiatice” 4 . Astfel, priviţi cu neîncredere de diplomaţii
europeni, românii încercau să câştige simpatia colegilor din Asia, care încă mai
1 Ibidem.
2 A.M.A.E., fond SUA, Dosar politic, 20/1955, Referat despre activitatea Legaţiei RPR la
Washington în perioada noiembrie 1954 – noiembrie 1955, f. 1.
3 Ibidem.
4 Ibidem.
257