Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
ce personajele respective au văzut şi auzit.
Cu toate acestea, primele producţii editoriale nu trebuie trecute cu
vederea, fiind extrem de necesare unei analize ample a evenimentelor
revoluţionare petrecute în Timişoara. Aici includem şi eseistica referitoare la
Revoluţia din Timişoara, de exemplu, ca gen literar cu posibilităţi diferite, mai
subtile, în zona interpretărilor şi explicaţiilor utile analizelor actuale, întrucât
reflecţiile autorilor reprezintă rememorări, retrăiri ale unor stări vii rămase în
amintirea acestora, cu trimitere, în special, la orizontul de aşteptare, la credinţa
revoluţionarilor într-o societate mai bună, cu totul diferită în raport cu cea pe
care luptau să o înlăture. 1 Chiar dacă nu redau toate detaliile unor întâmplări,
insistând pe esenţa lor, astfel de eseuri – lucrări de sine stătătoare sau articole în
presa timpului – nu pot fi înlăturate, neglijate în nici un caz dintr-o analiză
serioasă a ansamblului evenimentelor petrecute în Banat, în decembrie 1989.
Autorii care s-au încumetat să se destăinuie publicului cititor după 10
sau 15 ani de la Revoluţie, au devenit mai precauţi în relatarea faptelor, extind
referirile la evenimente la care nu au participat direct, au, deja, o convingere
formată despre cauzele, declanşarea, desfăşurarea şi finalizarea acţiunilor,
despre personalităţile aflate în preajma lor şi care şi-au asumat răspunderi şi
riscuri. În relatările lor, prioritatea şi ponderea lozincilor se schimbă, acum, de
exemplu, lozinca Jos comunismul – abia menţionată în primii ani
postrevoluţionari – este nelipsită din oricare relatare şi este menţionată între
primele lozinci scandate de demonstranţi. Nici aceste producţii editoriale nu pot
fi evitate, pentru că ele aduc numeroase corecţii faţă de succesiunea
evenimentelor relatate iniţial sau despre momentul petrecerii faptelor,
dimensiunea şi consecinţele acţiunii revoluţionarilor ori represiunea condusă de
regimul comunist.
Destul de devreme încep să apară lucrările evocative, ştiinţifice despre
Revoluţia de la Timişoara, chiar culegeri de documente realizate cu o oarecare
grabă şi nu neapărat cu pricepere pentru echilibrul perioadelor, entităţilor
organizaţionale implicate, evidenţierii caracterului documentelor respective, a
generatorilor şi destinatarilor acestora, a timpului (momentului) emiterii sau
primirii lor. Când era încă devreme pentru un exerciţiu corect de interpretare,
mulţi autori s-au lăsat seduşi de interesul public pentru subiect şi au pus la
îndemâna cititorilor variante de interpretare a unor fragmente (extrase) din
documente (procurate pe diverse căi), fără posibilitatea ca terţii să le poată
accesa în întregimea lor şi fără o evaluare critică obligatorie a acestora. Ele nu
sunt foarte ample, nu cuprind ansamblul evenimentelor şi nu epuizează
conexiunea, raporturile de determinare, de cauzalitate dintre fapte. Autorii
lucrărilor respective se străduiesc să fie cât mai riguroşi, se pronunţă asupra
1
Lista lucrărilor de acest fel este foarte importantă. Amintesc, mai ales, contribuţiile deosebite
ale d-lui Claudiu Iordache (Isus s-a născut la Timişoara, O Românie de câştigat...).
262