Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
în seamă, pentru o atare analiză? Desigur, nu se pot face judecăţi de valoare
bazându-ne pe extragerea din context a unor declaraţii sau chiar elemente
factologice.
La rândul ei, economia românească reuşise să înregistreze unii indicatori
superiori după 1940, în ciuda dificultăţilor contextuale politico-istorice, astfel
încât Ion Antonescu oferea cu mândrie şi în 1946, o serie de cifre acuzatorilor
săi, care, chiar dacă erau probabil pe alocuri inexacte, nu pot fi minimalizate:
„Potenţialul general industrial a crescut după 1940 cu 122%.
Potenţialul cărbunelui a sporit cu 51%; al acidului sulfuric cu 69%; acidului
azotic cu 15%; glicerinei cu 175%; fabricaţia muniţiei artileriei cu 210%;
fabricaţia pulberilor cu 68%; fabricaţia pielăriei cu 140% (...), fabricaţia
cânepei a sporit cu 841%. (...)
Producţia siderurgică a fost sporită cu 65%; 70% mergea la economia
generală, şi anume din 340.000 de tone de oţel, numai 100.000 tone se dau
armatei şi restul mergea la economia generală” 1 .
În perioada 1940-1944, Germania nazistă a livrat României 58,1 tone
aur, sub formă de lingouri sau monede, astfel încât, în momentul eliminării lui
Ion Antonescu din fruntea statului român (23 august 1944), România beneficia
de cea mai mare rezervă de aur din întreaga sa istorie, respectiv 244,9 tone 2 .
Ion Antonescu şi-a legat în posteritate numele, în principal de războiul
eliberării teritoriilor smulse de către URSS din trupul vechii Moldove. Acest
episod va fi piesa de rezistenţă din ceea ce poate fi denumită moştenirea istorică
antonesciană.
Istoricul Gheorghe I. Brătianu scria în anul 1943, că acţiunea militară
antisovietică a României avea toate elementele unui război drept („bellum
justum”), ea fiind expresia necesităţii de apărare faţă de „agresiunea cea mai
neruşinată care a avut loc vreodată, şi cu scopul de a cuceri nu bunurile altuia
de care ea nu are nevoie, ci ceea ce i-a aparţinut de-a lungul secolelor, cât a
durat această istorie dramatică şi va trebui ca acest teritoriu să îi aparţină
pentru totdeauna, în interesul chiar al Europei şi al păcii” 3 .
1
Procesul Mareşalului Antonescu. Documente, vol. II, ediţie prefaţată şi îngrijită de Marcel-
Dumitru Ciucă, Bucureşti, Editurile Saeculum I.O., Europa-Nova, 1995, p. 180.
2
Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, Bucureşti, Editura Paideia,
1999, p. 421.
3
Gheorghe I. Brătianu, Basarabia. Drepturi naturale şi istorice, Bucureşti, Editura Tritonic,
2004, p. 194.
229