Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
variante diferite între cele două coloane paralele, îndepărtându-se astfel de
textul primit al acelei perioade. Grosso modo, textul grecesc al lui Theodore nu
diferă de cel al ediţiei a patra a lui Stephanus (Geneva, 1551), întrucât lecţiilevariante
apar destul de rar numai la nivelul adnotărilor (lat. Annotationes) 1 .
Astfel, amploarea operei sale se remarcă în special prin impusul pe care l-a dat
popularizării aşa-numitului textus receptus şi prin faptul că, de acum înainte,
toţi vor apela la textul lui Robert Ştefan prin intermediul ediţiei lui Theodore de
Beza. Traducătorii faimoasei traduceri în limba engleză, King James din 1611
(engl. Authorized Version), s-au folosit din plin de Noul Testament Grecesc al
lui Theodore Beza din 1588-1589 şi 1598.
Pentru Beza, versiunea siriacă reprezenta o mărturie „demnă de o
maximă autoritate” (lat. maximae merito auctoritatis). În acest sens, specialistul
s-a remarcat şi prin opera sa de pionierat în privinţa colaţionării documentelor
în scopul realizării Noului Testament Siriac, care a fost publicat în anul 1569 de
către Emmanuel Tremellius 2 , profesor de limba ebraică la Universitatea din
Heidelberg (1561-1577). Pentru textul Faptelor Apostolilor şi al Epistolelor
pauline I-II Corinteni, specialistul a folosit informaţii din versiunea arabă, puse
la dispoziţie de Franciscus Junius (François du Jon). Aceasta reprezintă a doua
ediţie cunoscută a textului neotestamentar siriac al Peşittei 3 .
De altfel, Beza făcea parte dintr-o reţea complexă de specialişti, formată
din profesorii de la Universităţile din Lausanne şi Geneva, dar şi din alţi
cercetători cu care întreţinea o ferventă corespondenţă: Calvin, Joachim
Camerarius, Pierre Pithou, Patricius Junius, Johannes Grynaeus, Girolamo
Zanchi, Johannes Piscator, Johannes Drusius, Tussanus Berchetus, Cornelius
Bertram, Matthaeus Beroaldus, Isaac Casaubon etc. Aceste contacte au jucat un
rol foarte important în privinţa tuturor ediţiilor Noului Testament. Se cunoaşte,
de asemenea, faptul că Theodore Beza a primit la un moment dat o lungă
scrisoare cu comentarii la Noul Testament de la Patriarhul ortodox al
1
Beza a scris două feluri de adnotări: Annotationes maiores, care au însoţit ediţiile majore (sau
în folio), expunând tot felul de dificultăţi exegetice, textuale şi traductologice şi Annotationes
minores ale ediţiilor minore diglote (sau în octavo), care conţineau sumare doctrinare ale
textelor pe care le comentau. Pentru adnotările sale, s-a folosit de scrierile numeroşilor autori
clasici şi patristici – cf. Irena Backus, The Reformed Roots of the English New Testament. The
Influence of Theodore Beza on the English New Testament, Pittsburg (Pensylvania), Pickwick
Press, 1980, p. 8-13.
2
Ediţia lui Tremellius, publicată în 1569 de Henry Stephanus, conţine textele grec şi siriac al
Noului Testament, însoţite şi de o traducere latină.
3
Prima ediţie tipărită a Noului Testament în limba siriacă (1555) a fost pregătită de către
umanistul Johann Albrech Widmanstadt (1506-1559), senatorul Cancelarul austriac de Lower.
Acesta studiase limba siriacă sub îndrumarea episcopului maronit Simeon, iar mai târziu a
colaborat cu un siriac iacobit pe nume Moise Mardinensis, Legat al Papei Iulius III în regiunea
Mardin din Mesopotamia.
298