Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
Printr-o patentă din 1754, împărăteasa Maria Tereza a fixat următoarele
impozite directe către stat: impozitele pe avere, percepute pentru bunuri imobile
(terenuri) şi bunuri mobile (animale, vase de fiert rachiu); impozitele pe cap
(taxa capitis) variabile în funcţie de contribuabili.
Sistemul fiscal al Ţării Româneşti şi Moldovei a fost cel fixat de
Constantin Mavrocordat prin reformele sale.
În anul 1775 intervine o schimbare însemnată, în sensul că domnia
hotărăşte înfiinţarea unor unităţi fiscale ideale în care să intre toată masa
birnicilor, obligată la plata tuturor dărilor. Aceste unităţi au purtat numele de
liude sau lude 1 . Celelalte categorii fiscale, care intrau la birnici, adică breslele
de negustori, mazili, meşteşugari plăteau birurile fie individual, fie în unităţi
fiscale numite cruci.
Organele fiscale centrale din Moldova şi Ţara Românească erau:
marele vistier, vistierul II şi III, cancelaria vistieriei, formată din logofeţi
specializaţi pe servicii şi sameşi.
În ţară se exercitau atribuţii fiscale prin: sameşii trimişi de vistierie şi
ispravnicii de judeţ, în judeţe; zapcii, în plăşi; vătafii de plai, pe plaiuri;
pârcălabul, preotul şi bătrânii satului, în sate.
În Transilvania organul local superior ce se ocupa cu administrarea
veniturilor fiscale era Tezaurariatul, cu reşedinţa la Sibiu. Conducerea era
încredinţată tezaurarului, în subordinea căruia se aflau patru inspectori, cu
atribuţii în domeniul minelor (de aur şi sare), vămilor, dijmelor fiscale şi
domeniilor fiscale. De restul problemelor financiare se ocupa Consiliul
gubernial regesc, organ auxiliar al Guberniului.
Regulamentele Organice au fost introduse în Muntenia (în anul 1831) şi
în Moldova (1832) în perioada ocupaţiei ruseşti (1828-1834). Acestea cuprind o
adevărată reformă în domeniul financiar, în sensul că desfiinţează unele dări şi
instituţii, creează noi venituri şi instituie noi ordini în încasarea veniturilor şi
efectuarea cheltuielilor bugetare. Astfel, au fost separate veniturile ţării de cele
ale domnitorului şi s-a dat dreptul Obşteştii Adunări de a hotărî asupra
perceperii dărilor şi asupra cheltuielilor. Periodic, Obşteasca Adunare era
informată printr-un raport anual prezentat de domnitor asupra situaţiei
veniturilor şi cheltuielilor.
Controlul asupra modului de percepere a dărilor şi de efectuare a
cheltuielilor se exercita printr-o comisie desemnată „dintre mădularele sale” şi
rezultatul era comunicat domnului.
1
Liuda era rezultatul unei estimări a puterii de contribuţie a ţăranilor, în funcţie de averea
acestora şi de posibilităţile de desfacere pe piaţă a mărfurilor produse de gospodăria ţărănească.
66