Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
publicate de el în aceste articole, fiul adoptiv al lui Matei Basarab nu poartă
titulatură voievodală.
Fig. 2. Detaliu cu titlul lui Mateiaş (beizade) – tablou votiv la mănăstirea
Strehaia
(foto: Liviu Marius Ilie)
Dacă din analiza titulaturilor reiese clar că Matei Basarab nu a dorit să
şi-l asocieze la domnie pe Mateiaş şi, implicit, nu l-a inclus în planurile sale de
succesiune a tronului, să vedem care erau aşteptările sale faţă de fiul adoptiv. În
documentul din 10 august 1652, Matei Basarab arăta că atunci „când credeam
mai tare că ne va fi sprijin şi reazim la bătrâneţe, Dumnezeu l-a chemat la sine
din această lume cu păcate” 1 . Comparativ, să vedem care fuseseră aşteptările
unui alt domn al Ţării Româneşti, Neagoe Basarab, la moartea fiului său Petru:
„O, iubitul mieu fiiu Petru, eu gândeam şi cugetam să fii domn şi să veseleşti
bătrâneţele mele oarecând cu tinereţele tale […] Şi eu îţi găteam haine domneşti
ca să te îmbraci cu dânsele şi să te împodobeşti,[…] iar acum trupul tău să
dăzbracă de hainele care i-am gătit eu şi să îmbracă în pământu[l] dintru care au
fost luat[…] Scoală, fătul mieu, scoală, că au venit şi oasele moaşă-ta la
tine[…] şi cu dânsele am trimes şi podoabele tale: coruna şi surguciulu-ţi şi
diadimile” 2 .
Dacă pentru Neagoe Basarab, fiul său Petru reprezenta nu doar un
sprijin pentru vârsta bătrâneţii („să veseleşti bătrâneţele mele oarecând cu
1
St. Nicolaescu, Documente cu privire la Mateiaş Voevod..., p. 73.
2
Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, text ales şi stabilit de Florica Moisil
şi Dan Zamfirescu, cu o nouă traducere a originalului slavon de G. Mihăilă, studiu introductiv şi
note de Dan Zamfirescu şi G. Mihăilă, Bucureşti, Editura Minerva, 1970, p. 239-240.
52