Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
Istoria statului slavo-macedonean în cadrul federaţiei iugoslave este
abordat ca o relaţie de dependenţă a Scopje-ului faţă de Belgrad după
impunerea grupului lui Lazar Kolisevski şi subordonarea intereselor
macedonene intereselor generale de stat ale iugoslavilor.
Prin urmare, eşecul constituirii unei identităţi supranaţionale iugoslave,
falimentul sistemului iugoslav al autoadministraţiei muncitorilor şi apariţia
problemelor naţionale sub forma „liberalismului politic şi al descentralizării” în
perioada 1966-1971, după căderea lui Rankovic constituie, în ultimii ani,
obiectul unei atenţii speciale 1 . Republicile Federative ale Croaţiei, Sloveniei şi
Macedoniei urmăreau transformarea Federaţiei Iugoslaviei în confederaţie şi au
creat o alianţă „naţional-liberală” îndreptată împotriva Serbiei.
Preşedintele de atunci al FYROM, Krste Cervenκovski, lansa teoria
„naţiunii macedonene târzii”, care, după părerea lui, trebuia să se dezvolte în
continuare, după ce Scopje va scăpa de sub tutela Serbiei.
Rezultatul acestei politici a fost crearea, în 1967, a „Bisericii Autocefale
Macedonene Ortodoxe”, încălcându-se astfel canoanele bisericeşti. Cu toate că
Cervenkovski, ca şef de stat, nu a dat dovadă de un anti-iugoslavism exagerat,
precum conducătorii Croaţiei, în textele sale de după 1991 îl demitizează pe
Kolisevski, menţionează în mod special încercările lui din 1967-1971 pentru ca
Scopje să-şi obţină independenţa faţă de Belgrad, pentru a revendica, în avans,
un loc simbolic în lupta pentru o „Macedonie Independentă” şi scoate în
evidenţă, din proprie iniţiativă, abordarea problemei minorităţii macedonene în
Bulgaria 2 , după înăsprirea poziţiei Partidului Comunist Bulgar în ceea ce
priveşte Problema Macedoneană în 1963 (nu există minoritate macedoneană în
Bulgaria, este inadmisibilă fundamentarea minorităţii macedonene pe o bază
anti-bulgară etc). Se autodesemnează ca luptător pentru promovarea intereselor
largi slavo-macedonene împotriva intereselor extinse iugoslave. Îşi critică
adversarul politic, pe Kolisevski, care a revenit pe scena politică în 1972, când,
prin intervenţia personală a lui Tito, au fost îndepărtate ca fiind „eretice şi
periculoase” guvernele naţionaliste de le Zagreb, Ljubljana şi Scopje.
E evident faptul că istoriografia de la Scopje depinde încă direct de
conjunctura politică existentă. Deşi se diferenţiază în ceea ce priveşte
interpretarea evenimentelor politice faţă de trecut, în nici un caz nu contestă
„trecutul istoric al naţiunii macedonene”.
1
Vezi Novika Veljanovski, Makedonija 1945-1991. Drzavnost I Nezavisnost 1945-1991
(Macedonia 1945-1991. Fundamentul statal şi Independenţa 1945-1991), Institutul de Istorie
Naţională, Scopje, 2002, p. 44-285.
2
Vezi Krste Cervenkovski, Na braniot na makedonskata samobitnost (În apărarea trăsăturilor
distinctive macedonene), Institutul Naţional de Istorie, Scopje, 1999.
364