Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
jigniri”, în special împotriva credinţei creştine, dar o asemenea justificare
pentru actele sale nu pare foarte plauzibilă 1 .
Până la începutul secolului al XVI-lea, nu a mai existat nici un evreu
care să locuiască în Dauphine. În Savoz, situaţia evreilor s-a deteriorat de-a
lungul secolului XV: cărţile evreieşti au fost arse în 1417; a existat o expulzare
locală din Chatillon-les-Dombes în 1429, o persecţie sângeroasă în 1466 şi un
decret general de expulzare în 1492. În Provence, cea mai mare parte a
secolului XV, în special, în timpul domniei lui Rene I cel Bun (1431-80), a
existat o perioadă favorabilă pentru evrei, pe lângă anumite incidente locale.
Condiţiile evreilor s-au schimbat după 1475, când, prima dată după
marea ciumă, au existat răsculări anti-evreieşti în diferite locuri. Între 1484 şi
1486, atacuri contra evreilor au avut loc în numeroase localităţi (în special în
Aix, Marseilles şi Arles). După ce Provence a fost încorporată teritoriului
francez (1481), majoritatea oraşelor au cerut, pe rând, expulzarea evreilor, până
ce ultimii evrei rămaşi au trebuit să se supună ordinului de expulzare generală
din 1498, reluat in 1501. Practic, la sfârşitul Evului Mediu, şi pentru o bună
perioadă de timp, nu au mai existat evrei în interiorul graniţelor franceze, poate
doar cu excepţia provinciilor Alsacia şi Lorraine, Avignon, Comtat Venaissin şi
regiunii Nice 2 .
Anglia
Evreii au venit în Anglia odată cu cucerirea normandă în secolul al
XI-lea. S-au aşezat în oraşele cele mai importante, în special, în York sau
Londra. Ca şi alţi conaţionali răspândiţi în Europa creştină, mulţi evrei s-au
făcut bancheri, cămătari sau s-au dedicat altor activităţi financiare, devenind
bogaţi şi contribuind la viaţa economică a Angliei. Încoronarea lui Richard
„Inimă-de-Leu” a adus cu sine deteriorarea vieţii comunităţilor evreieşti. În
martie 1190 populaţia din York a masacrat evreii din oraş. Iniţial, gloata de
necontrolat a dat foc locuinţelor evreieşti. Şeriful local, neputincios în faţa
mulţimii, a permis totuşi celor 150 de evrei conduşi de Josce, un finanţist evreu
local, să se ascundă în castelul regal. Gloata i-a asediat în castel. În loc să
protejeze evreii, autorităţile s-au alăturat mulţimii. La insistenţele
conducătorului lor religios, evreii au decis că singura scăpare era suicidul.
Autorităţile au decis ca participanţii la aceste evenimente să fie pedepsiţi, nu
pentru că uciseseră evreii, ci, mai degrabă, pentru că distruseseră registrele
privând statul de un venit 3 .
În secolul al XIII-lea în mod progresiv asupra evreilor a fost plasată o
povară fiscală. În 1230 regele a confiscat o treime din toate averile evreieşti.
1 Esther Benbassa, op. cit., p. 99-101.
2 S.E. Karesh, M.M. Hurvitz, op. cit., p. 250.
3 Naomi Pasachoff, Robert Littman, op. cit., p. 139.
43