Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
„Guvernul român a rupt azi raporturile diplomatice cu guvernul
generalului Franco.
România a fost întotdeauna părtaşă la toate actele, prin care s-a
realizat politica de pace şi de colaborare între popoare şi nu a fost străină de
nici una din iniţiativele luate în cadrul acestei politici. În ultimul timp, Marile
Puteri, care poartă în faţa istoriei răspunderea organizării păcii şi a
normalizării vieţii politice din întreaga lume, au pornit o acţiune hotărâtă
pentru a denunţa primejdia pe care o reprezintă regimul generalului franco şi
pentru a o înlătura. Guvernul de dictatură de la Madrid constituie astfel un
anacronism care împiedică desăvârşirea colaborării internaţionale, obiectiv
permanent al tuturor regimurilor democratice şi condiţie esenţială pentru
ieşirea omenirii din haosul creat de ultimul război. Împotriva acestui guvern se
ridică conştiinţa lumii noi, conştiinţa lumii democratice. În situaţia ei de azi,
România nu are alt mijloc de a-şi exprima solidaritatea cu manifestările acestei
conştiinţe decât rupând legăturile diplomatice cu guvernul generalului Franco.
Săvârşind acest act, guvernul român nu uită să trimită poporului
spaniol expresia simpatiei şi a prieteniei poporului român” 1 .
Pe de altă parte, membrii Legaţiei României de la Madrid se aflau de
mult sub atenta supraveghere a serviciului de informaţii al armatei spaniole. O
sinteză informativă din 29 aprilie 1946, adresată subsecretarului de stat al
ministerului spaniol de externe venea cu o serie de „informaţii” privind
acţiunile subversive ale diplomaţilor şi funcţionarilor români, consideraţi cu
toţii, ab initio, spioni sovietici.
Într-un stil paranoico-ridicol, specific de altfel tuturor serviciilor de
informaţii, se preciza că înainte de ruperea relaţiilor dintre cele două ţări, la
Legaţia României avusese loc o recepţie la care participaseră inclusiv diplomaţi
francezi, context în care a avut loc un „act de ostilitate la adresa Conducătorului
şi regimului spaniol, toastându-se pentru căderea lui Franco şi triumful
democraţiei”. Se mai aprecia că însărcinatul cu afaceri Scarlat Grigoriu lucrează
cu siguranţă pentru serviciile de informaţii sovietice, aflându-se în legătură cu
„numitul comandant Oddis 2 , român de asemenea, cu domiciliul în Lisabona, şi
de la care primeşte propagandă de tip comunist”. În realitate, lucrurile nu
stăteau tocmai chiar aşa, majoritatea membrilor Legaţiei României erau ostili
regimului comunist şi nu mai intenţionau să se întoarcă în ţară.
Încă din 11 aprilie 1946, printr-o scrisoare confidenţială, Scarlat
Grigoriu înaintase o listă cu membrii din acel moment ai Legaţiei României la
Madrid (8 persoane, majoritatea cu familia) precum şi cu foşti angajaţi (9
persoane, de asemenea cu familii), care intenţionau să ceară azil pentru a
rămâne în continuare în Spania. Diplomatul român anunţa ministerul spaniol de
1 Ibidem, f. 5.
2 Nu a putut fi identificat.
233