Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
imediate şi intrinsece ce ar prezenta o asemenea acţiune, pe de alta pericolul unei păci
care ar consacra hegemonia germană în Orient, pericol pentru combaterea căruia o
acţiune anti-rusă e unul din mijloacele cele mai eficace. În orice caz, se poate observa
că pasivitatea ce Puterile Occidentale observă în războiul cu Germania e departe de a
încuraja adeziunea Turciei sau orice altă adeziune la cauza lor. Că cei mai mulţi dintre
neutri au un interes evident în victoria Aliaţilor e un fapt pe care neutrii însăşi nu fac
desigur prea multe dificultăţi de a-l recunoaşte. Dar războiul e, în definitiv, un război al
Puterilor Occidentale care îşi apără în primul rând propria lor cauză şi numai în
subsidiar pe cea a neutrilor. A pretinde deci acestora, sub cuvânt că ei vor fi printre
beneficiarii victoriei, de a se oferi în sacrificiu cauzei Aliaţilor care nu par a fi decişi aşi
impune ei însăşi sacrificiile necesare, constituie desigur o cerere a cărei temeinicie e
din cele mai discutabile şi ale cărei şanse de succes din cele mai problematice dacă se
consideră efectul intimidant pe care disponibilitatea forţelor militare ale Germaniei,
neacaparate în Occident, o exercită în mod necesar asupra neutrilor. Pasivitatea
militară a Aliaţilor a contribuit desigur în largă măsură la capitularea Scandinaviei în
conflictul finlandez. Evoluţia însăşi a politicii sovietice şi afilierea ei totală cauzei
germane e de asemenea atribuită în bună parte acestei pasivităţi. Desfăşurarea unei
activităţi militare la Occident ar fi lăsat într-adevăr Rusiei o mai mare libertate de
acţiune decât situaţia actuală în care – bunele reporturi cu Germania, a cărei forţă
militară e intactă, fiind pentru ele o necesitate vitală – Sovietele s-au găsit în
imposibilitate de a se sustrage cooperării cu Germania. Pentru a obţine concursurile
necesare victoriei, Aliaţii vor trebui deci să abandoneze ideea că această victorie va
putea fi obţinută fără sacrificii sau prin sacrificiile altora.
O răsturnare completă e deci în curs de a se efectua în politica europeană
datorită consolidării definitive a asociaţiei germano-ruse. Politica germană, care la
începutul conflictului trăda oarecare dezorientare, pare a se cristaliza în jurul unei
expectative indefinite la capătul căreia Germania speră a obţine, printr-o relaxare a
voinţei Aliaţilor, o pace care pentru ea ar fi sinonimă cu o victorie. O acţiune militară
germană în Occident, acţiune scontată de Aliaţi, devine din ce în ce mai puţin probabilă
pe măsura ce se adânceşte colaborarea germano-rusă care oferă Germaniei întinse
posibilităţi de rezistenţă.
Politica Aliaţilor din contră, bine definită la începutul conflictului, şi
întemeiată pe ideea eficacităţii blocusului şi a imposibilităţii unei rezistenţe prelungite
a Germaniei, pare a fi depăşită de evenimente. Revizuiri profunde se impun deci în
politica Puterilor Occidentale care nu vor mai conta pe arma economică ca principal
instrument al victoriei. Cei ce doresc o pace justă şi o Europă liberă fac urări ca politica
Aliaţilor să-şi impună toate aşteptările reclamate de noile circumstanţe, cu toate grelele
sacrificii ce ele comportă, înainte de a fi prea târziu, adică înainte ca opinia publică
franco-engleză, încrezătoare în posibilitatea unei victorii uşoare, să nu mai aibă energia
de a duce lupta până la sfârşit.
Însărcinat cu Afaceri:
ss. Gr. Niculescu-Buzeşti
A.M.A.E., fond 71 U.R.S.S., vol. 7, f. 120-131.
218