Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
De altfel, în cercetarea noastră, n-am găsit nici un străin, menţionat ca atare,
între arestaţi, răniţi sau ucişi în perioada 17-25 decembrie 1989 în Timişoara.
La Arad a fost înregistrat un cetăţean ungur ucis pe 23 decembrie, în confuzia
creată după declanşarea diversiunii teroriste. Nu excludem cu totul o astfel de
ipoteză (ea se regăseşte la mulţi autori cu o credibilitate notorie, dar este
evocată şi în câteva documente ale vremii emise de autorităţi 1 ), însă doar o
cercetare a surselor de arhivă externe poate să dea certitudinea necesară emiterii
unor afirmaţii categorice 2 . Cartea doamnei Cesereanu este valoroasă inclusiv
pentru incursiunea istoriografică, amplă şi profesionistă, pe care o realizează, cu
trimitere mai ales la lucrări de memorialistică. Sunt importante consideraţiile
Ruxandrei Cesereanu despre valoarea Proclamaţiei Frontului Democratic
Român, pe care o apreciază ca o veritabilă Constituţie simbolică a ţării,
elaborată încă înainte de căderea regimului 3 .
Abia târziu apar primele instrumente de lucru (inventare tematice,
culegeri de documente, cronologii etc.), acţiune în care efortul colegilor de la
Memorialul Revoluţiei din Timişoara este remarcabil. Instituţia respectivă
deţine un impresionant tezaur de documente, fotografii şi obiecte
tridimensionale, colecţii de publicaţii şi presă din Banat şi din afara României
în care s-au făcut consemnări legate de evenimentele din 16-22 decembrie
1989, extrem de utile cercetării istorice. Recent s-a încheiat seria volumelor
care cuprind stenogramele audierilor în Procesul Revoluţiei de la Timişoara 4 .
Foarte multe documente – îndeosebi relatări ale participanţilor la
evenimente, inclusiv la întâmplările din locurile de detenţie – sunt păstrate la
Asociaţia „Altar” din Timişoara. Valoarea relatărilor din primii ani
postrevoluţionari din fondul documentar al acestei asociaţii este cu atât mai
importantă, cu cât relatările respective s-au făcut din proprie iniţiativă,
dezinteresat, fără presiuni sau „sugestii”, cu mult înainte ca suspiciunea să
afecteze caracterul curat al Revoluţiei.
Importante informaţii se regăsesc în documentaţia preluată de la fostul
Comitet Central al Partidului Comunist Român, pusă la dispoziţia cercetătorilor
cu şi fără răspuns, Timişoara 2001, p. 46. Interviu luat dlui Virgil Măgureanu de John Simpson,
consemnat de istoricul britanic Denis Deletant).
1
Romeo Bălan, de exemplu, vorbeşte despre astfel de grupuri, care însă ar fi acţionat separat de
masa revoluţionarilor. „Se ştie foarte bine că cei care au spart vitrinele au fost grupuri distincte
care s-au diferenţiat de masa manifestanţilor dar, din păcate, nu am reuşit să identificăm cine au
fost aceste grupuri care spărgeau la comandă şi care, practic, ofereau pretextul de a se interveni
împotriva manifestanţilor” (ibidem, p. 115).
2
Vezi, pentru aceste ipoteze, Filip Teodorescu, Un risc asumat...; Nicolae Mavru, Revoluţia din
stradă, Bucureşti, Editura RAO, 2004; Alex Mihai Stoenescu (cu lucrările menţionate) etc.
3
Ruxandra Cesereanu, op. cit., p. 53.
4
Primele volume au fost realizate de o echipă coordonată de prof. Miodrag Milin, cu sprijinul.
Memorialului Revoluţiei de la Timişoara şi Institutului Revoluţiei Române din decembrie 1989.
266