Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
aici că exact această Macedonie Antică ne-a dat numele, ne-a delimitat locul,
ne-a lăsat moştenirea culturală şi ne-a altoit cu o parte din sângele ei” 1 .
Scopul urmărit este evident: deşi a existat o influenţă grecească în Macedonia
Antică, această ţara era diferită de Grecia, aceşti macedoneni antici, care nu
erau greci, au fost asimilaţi de către slavi moştenind numele de Macedonia, care
desemna un grup etnologic slav. În diferendul cu Grecia pentru numele de
„Macedonia” şi „macedoneni”, istoricii de la Scopje cred că au găsit
argumentul cu care îşi pot adjudeca numele de „Macedonia” şi “macedoneni”.
Lipsa limitelor geografice ale „Macedoniei” în antichitate şi lipsa oricărei
referiri despre macedoneni ca slavi în documentele Evului Mediu nu constituie
chestiuni de cercetat.
Dacă rolul istoricilor în veacul al XXI-lea ar trebui să fie dărâmarea
miturilor naţionale din sec. XIX, în cazul celor de la Scopje, unde este vorba de
un naţionalism întârziat şi, ca urmare, unul mai dinamic, are loc exact
contrariul.
Istoricii creează mituri naţionale care sunt în disproporţie hipertrofiată
cu faptele dovedite istoric. Anthony Smith descrie în mod corect rolul
intelectualilor în crearea miturilor originii genealogice „the intellectual is the
interpreter, par excellence, of historical memories and ethnic myths. By tracing
a distinguished pedigree for his nation, he also enchances the position of his
circle and activity, he is no longer an ambiguous “marginal” on the fringes of
society, but a leader of the advancing column of the reawakened nation, the
leaven in the movement of national regeneration” 2 . Nu e întâmplător că istoricii
de la Scopje sunt consideraţi a fi avangarda naţiunii şi că numai Institutul
Istoriei Naţionale şi Academia de Ştiinţe şi Arte au privilegiul de a scrie istoria
naţională.
Dacă pentru Antichitate este în vigoare ca dogmă linia care desparte pe
greci de macedonenii antici, pentru Evul Mediu se menţionează diferenţa dintre
macedonenii-slavi şi bulgari. Primii provin din amestecul macedonenilor antici
cu slavii, ceilalţi din amestecul turco-tătarilor, a slavilor din Moesia şi a
tracilor 3 . Din punct de vedere etnologic, aderarea Fostei Republici Democrate
Iugoslave a Macedoniei de azi la statul bulgar medieval, în cea de-a doua
jumătate a secolului al IX-lea, nu a însemnat nimic. În timpul domniei lui
Samuil (969-1018) a luat fiinţa primul stat medieval „macedonean”.
Faptul ca izvoarele bizantine se referă la bulgari, faptul că ţarul Samuil
însuşi s-a autodenumit bulgar, sunt considerate ca fapte de importanţă minoră –
scriitorii bizantini nu au avut o imagine clară asupra regiunii şi au identificat pe
1
Vezi Blaze Ristovski, Stoletoja na makedonskata svet (Secole de conştiinţă macedoneană),
Scopje, 2001, p. 47.
2
Anthony Smith, Myths and Memories of the Nation, Oxford University Press, 1999, p. 84.
3 Vezi B. Ristovski, op.cit., p. 48.
351