Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
americani erau rupţi de foarte multă vreme de realităţile româneşti. Din acest
motiv, până la propaganda comunistă, Legaţia era obligată să facă o minimă
culturalizare despre literatura, arta, muzica şi specificul românilor.
Efectele propagandei româneşti erau probabil minime între americani şi
ceva mai vizibile între românii americani. Mijloacele, resursele financiare şi
oamenii aruncaţi în activităţile Legaţiei erau modeste. În plus, interdicţia de
deplasare pe teritoriul S.U.A. (limită fixată la 35 mile în jurul capitalei),
îngreuna mult iniţiativele diplomaţilor români. Pentru cucerirea grupurilor ţintă,
Legaţia folosea Buletinul Legaţiei şi alte publicaţii editate în ţară, filme
documentare şi artistice, literatură, muzică şi artă românească. De obicei, toate
acestea erau etalate într-un cadru festiv.
Diferitele sărbători ale României comuniste erau un bun prilej de a face
propagandă. De asemenea, întrunirile asociaţiilor româno-americane erau şi ele
puncte sensibile, demne de atins de către miniştrii României la Washington sau
de către alţi diplomaţi. Oricum, nu se puteau ţine discursuri, pe faţă, puternic
ideologizate şi nici articolele inserate de Legaţie în ziare mărunte nu aveau
accente doctrinare prea mult dezvoltate. În aceste condiţii, mesajele trebuiau să
se concentreze mai mult pe o dimensiune socială, singurul detaliu din ideologia
comunistă care era permis public.
Putem spune totuşi că se încerca o propagandă albă, în care se exagerau
realizările guvernului Groza şi o propagandă neagră care răspândea minciuni
despre fosta elită politică burgheză şi alţi adversari ai Partidului Comunist
Român 1 .
Supravegherea ziarelor americane şi colectarea informaţiilor negative
despre România, pentru a le potrivi într-un puzzle conspiraţionist, dar şi
încercarea de a publica articole favorabile Bucureştiului, au devenit o constantă,
din momentul în care toată lumea a realizat influenţa pe care o avea presa
asupra purtării noului tip de război, cel rece 2 .
1
Garth S. Jowett, Victoria O’Donell, Propaganda and Persuasion, London, Sage Pubications
Inc., Newburry Park, 1992, p. 9.
2
John Jenks, British Propaganda and News Media in the Cold War, U.K., Edinburgh
University Press, 2006, p. 30-34.
259