Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
ideologiei naţionale a slavo-macedonismului? Ar fi fost posibilă crearea unui
stat cu capitala la Scopje şi a unei naţiuni slavo-macedonene dacă în Iugoslavia
nu se impunea Tito, existau puteri locale slavo-macedonene capabile să dea
naştere unui popor şi unui stat, în afara politicii Partidului Comunist Iugoslav?
Astfel, după destrămarea Iugoslaviei, declararea independenţei Fostei Republici
Democrate Iugoslave a Macedoniei şi trecerea ţării spre democratizare şi la
economia de piaţă, „decomunizarea” istoriografiei nu a fost aşa de uşor de
realizat cum s-a întâmplat în ale alte state balcanice; şi aceasta pentru că
Partidul Comunist Iugoslav şi „al Macedoniei” au jucat un rol important în
crearea poporului slavo-macedonean. Cu toate acestea, noii istorici, pentru a se
alinia actualelor circumstanţe, trebuiau să dovedească existenţa şi activitatea
organizaţiilor slavo-macedonene naţionaliste care au luptau pentru o
„Macedonie Independentă şi Democrată”, lucru care s-a întâmplat pentru prima
oară în 1991. După prăbuşirea comunismului şi destrămarea Iugoslaviei, trebuia
dovedit că adepţii comunismului nu puteau monopoliza ideologia naţională
slavo-macedoneană. Astfel, primul parametru al istoriografiei macedonene
contemporane este distanţarea de „iugoslavism şi de comunism”.
Al doilea parametru îl constituie extinderea limitelor istoriei naţiunii
slavo-macedonene. Diferendul dintre Grecia şi FYROM privind moştenirea
istorică a denumirii „MACEDONIA” i-a condus pe istoricii ţării vecine într-o
căutare nervoasă de „dovezi” în scopul de a contesta elenismul macedonenilor
antici şi contopirea lor cu slavii, lucru care a ajuns la limita fetişismului isteric.
Revenirea puternică a Bulgariei pe scena macedonismului, după 1989,
producţia bogată a Institutului de Cercetări Macedonene de la Sofia şi tendinţa
generală a istoricilor bulgari de a stigmatiza ideologia slavo-macedonismului ca
o creaţie artificială „sîrbo-comunistă” i-a obligat pe istoricii de la Scopje să
revendice ca „macedonene prin esenţă şi macedoneni prin conştiinţă”
organizaţii şi persoane care, în trecut, au fost stigmatizate prin etichetarea lor ca
bulgariste. Astfel, s-a creat un alt mit privind originea naţională a slavomacedonenilor
şi a continuităţii lor de-a lungul istoriei, având ca parametrii
existenţa de-a lungul secolelor a denumirii „Macedonia” şi a „slavomacedonenilor”
şi lupta lor pentru existenţa statală. În studiul de faţă vom
încerca o abordare critică a acestor noi tendinţe ale istoriografiei de la Scopje 1 .
Concepţia de bază a istoriografiei de la Scopje în ceea ce priveşte
antichitatea este trasarea unei linii distinctive între macedonenii antici şi greci 2 .
1
Pentru o primă combatere a poziţiei istoricilor de la Scopje prezentate în lucrarea Academiei de
Ştiinţă şi a Artelor, Macedonia and its relations with Greece, Skopje 1993, vezi Spiridon Sfetas,
Aspecte ale Problemei Macedonene în secolul 20, Salonic, Editura Vanias, 2001, p. 10-54.
2
Vezi noile publicaţii, Vasil Tupurkovski, Istorija na Makedonija od drevnosta do smrta na
Alekdandar Makedonski (Istoria Macedoniei din antichitate până la moartea lui Alexandru
Macedon), Scopje, 1993; idem, Istorija na Makedonija od smrta na Alexandar Makedonski do
349