Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
de către Guvernul român, cu aprobarea Guvernului spaniol. În acelaşi timp, a
considera cei şase ani de întrerupere ca fără efect nu poate fi rezultatul unei
decizii unilaterale a Guvernului spaniol, luată fără consultarea Coroanei şi
Consiliului Naţional, singurele instituţiuni recunoscute ca reprezentative pentru
şi de către majoritatea românilor din exil.
2. Bunăvoinţa Guvernului spaniol de a recunoaşte o Legaţie a României
la Madrid nu trebuia interpretată abuziv, iar concepţia lui Dimitrescu că Legaţia
poate fi un „cadou” al executivului de la Madrid era inadmisibilă. O asemenea
interpretare din partea unui diplomat era un act bizar care leza grav
prerogativele Regelui Mihai I şi ale CNR.
3. În situaţia grea a exilului, principiile legalităţii şi loialităţii faţă de
Regele Mihai I trebuiau apărate pentru a se evita orice confuzii şi echivocuri în
rândul emigraţiei româneşti.
4. Utilizarea titlului de „LEGAŢIA REGALĂ A ROMÂNIEI”, fără a
avea acordul Casei regale reprezenta un abuz calificat.
5. Interesele româneşti nu aveau nimic de câştigat când puterile străine
erau informate despre situaţia anormală creată şi nu puteau recunoaşte actele
făcute în numele unei Legaţii „Regale” care nu era învestită de Regele Mihai I
şi CNR. Cea mai bună dovadă era că Dimitrescu, cerând o audienţă
însărcinatului cu afaceri american, i s-a răspuns că va fi primit ca simplu
particular şi nu ca reprezentant al României.
6. Nu se putea admite ca lipsa de răspuns la notificarea făcută de
Dimitrescu Casei Regale să fie interpretată drept o aprobare tacită.
7. Critica privind „lipsa de activitate” a Suveranului României şi a
Comitetului Naţional erau respinse cu energie şi socotite nu numai ca atitudini
pur personale, ci pur şi simplu acte de nelealitate faţă de Rege şi instituţiile
româneşti recunoscute.
Dintre participanţii la şedinţa din 28 iunie 1950, Stelian Popescu a
recunoscut diplomatic că Legaţia lui Dimitrescu nu avea temei juridic, dar că
existenţa acesteia s-ar putea justifica având în vedere oportunitatea şi interesul
de a se utiliza „cadoul” Guvernului spaniol.
Traian Popescu, reprezentantul grupului legionar, s-a asociat la acţiunea
lui Nicolae Dimitrescu, considerând-o de folos pentru emigraţia românească
„lipsită de alt sprijin”. De altfel, este important de precizat că funcţionarea
Legaţiei Regale a României conduse de N. Dimitrescu nu avea niciun temei
legal, mai ales că CNR notificase guvernul de la Madrid încă din 2 decembrie
1949 că reprezentantul său în Spania era George (Constantin) Antoniade, fost
ataşat comercial în cadrul Legaţiei României la Madrid şi coordonatorul local al
238