Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
Astfel, într-o notă trimisă în primăvara anului 1860 de agentul şi
consulul general al Sardiniei în Principatele Unite, Cavalerul Annibal Strambio,
către Ministrul Afacerilor Străine ale Moldovei la Iaşi, acesta din urmă era
anunţat de primirea unei depeşe 1 din partea primului ministru piemontez,
Contele de Cavour, pe care anterior o lăsase în copie şi Ministrului Afacerilor
Străine al Valahiei şi o trimitea acum şi acestuia la Iaşi, prin care guvernul
Majestăţii Sale Regele Sardiniei anunţa guvernului Alteţei Sale Prinţului
Domnitor anexiunea Provinciilor Emilia şi Toscana la statele Majestăţii Sale
Regele Victor Emanuel al II-lea 2 .
Răspunsul din partea Ministerului Afacerilor Străine a venit prompt, la
25 mai/7iunie 1860, prin nota numărul 1737 adresată agentului şi consulului
general al Sardiniei în Principatele Unite, telegramă din care reieşea „profunda
admiraţie pentru politica atât de fermă şi atât de naţională” 3 a guvernului
piemontez.
La puţin timp după ce Victor Emanuel al II-lea al Sardiniei devenea
Victor Emanuel al II-lea al Italiei, agentul şi consulul general italian în
Principatele Unite, Cavalerul Strambio, trimitea o notă identică atât Ministrului
Afacerilor Străine al Moldovei Cezar Bolliac, cât şi celui al Valahiei C.C.
Filipescu, prin care le aducea la cunoştiinţă faptul că la 17 martie 1861 a fost
sancţionată şi promulgată legea în virtutea căreia majestatea sa Regele Victor
Emanuel al II-lea devenea rege al Italiei 4 .
Răspunsurile celor doi miniştri din 27 martie 1861 pentru Moldova şi 29
martie pentru Valahia, prin care prinţul Alexandru Ioan Cuza recunoştea actul
de la 17 martie, conţineau cuvinte de laudă şi simpatie faţă de realizările „unei
naţiuni cu care România se găseşte din ce în ce mai mândră de a avea o
comunitate de origine şi o reciprocitate de simpatii” 5 şi de care este „constant
asociată cu inima şi gândirea la fiecare succes obţinut” 6 .
Ca urmare a notelor mai sus amintite, la 24 martie 1861 erau trimise
depeșe către titularii următoarelor ministere: de Interne, de Finanţe, Cultelor, de
Justiţie şi de Război prin care aceştia erau înştiinţaţi în legătură cu actul de la 17
martie 7 .
Printr-o telegramă trimisă de Principele Jérôme Napoleon, la 6 martie
1861, din Paris și adresată Contelui Cavour, acesta aprecia repeziciunea cu care
a avut loc investirea lui Victor Emanuel al II-lea ca rege al Italiei,
1 Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, București (în continuare, se va cita: A.M.A.E.), fond
Arhiva Istorică, vol. 261, f. 52.
2 Ibidem, f. 51.
3 Ibidem, f. 47.
4 Ibidem f. 42, 48.
5 Ibidem, f. 50.
6 Ibidem, f. 43.
7 Ibidem, f. 49.
100