Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
era obligatorie la sărbătorile celebrate de regimul carlist 1 . În timpul domniei lui
Carol al II-lea, şi în special în perioada 1938-1940, mai mult decât la
predecesorii acestuia, putem observa o accentuare, devenită uneori obsesivă, a
sărbătorilor fie ele naţionale, religioase sau regale. Prin intermediul acestor
sărbători regele încerca să atragă cât mai mulţi români în partidul nou înfiinţat,
partid pe care îl vedea drept o încununare a ideilor sale politice şi prin
intermediul căruia spera să adune în jurul său cât mai mulţi adepţi.
Un document intern al Gărzii 2 ne permite să observăm necesitatea
participării membrilor acesteia la manifestările publice din perioada respectivă,
dar şi care erau cele mai importante sărbători pe care regimul lui Carol al II-lea
dorea să le celebreze 3 şi în cadrul cărora membrii Gărzii jucau un rol activ.
Documentul datează din 6 octombrie 1939, este emis de către Comandamentul
Gărzii Naţionale şi debutează prin a sublinia obligativitatea participării
conducătorilor Gărzii la sărbători – „Comandamentul ia parte, în mod
obligatoriu” 4 –, dar şi necesitatea prezenţei unui număr cât mai mare dintre
membrii la festivităţi. Acest ultim aspect poate fi înţeles atât prin participarea
Gărzii Naţionale la propaganda Frontului, respectiv la culegerea de informaţii
privind starea de spirit a populaţiei, cât şi printr-un alt rol pe care aceasta îl
deţinea, acela de organ de ordine al Frontului Renaşterii Naţionale – „Să
servească ca organ de ordine al Frontului, cu prilejul manifestaţiunilor de orice
fel ale organizaţiunilor acestuia” 5 .
Analizând documentul menţionat mai sus observăm că sărbătorile au o
triplă semnificaţie – regală, naţională şi creştină – astfel, Casa Regală, naţiunea
română şi religia creştin-ortodoxă, elemente fundamentale ale României
moderne, regăsite şi în timpul regimului carlist, şi indirect şi în doctrina F.R.N.
promovată de Garda Naţională, erau reflectate în sărbătorile publice de la
sfârşitul anilor ’30.
Momente importante ale naşterii României moderne precum 24 Ianuarie
1859 (Unirea Principatelor), 10 Mai 1877 (Proclamarea Independenţei) 6 sau 10
Mai (Proclamarea Regatului) îşi găseau locul printre sărbătorile cu caracter
naţional. Atât Paştele cât şi Boboteaza erau sărbători exclusiv religioase; acest
fapt nu reprezenta, însă, o piedică pentru Gardă, care avea obligaţia de a fi
prezentă şi de a desfăşura un program prestabilit atât în cazul sărbătorilor
religioase cât şi în cazul celor naţionale. „Masa de uniforme (albastre sau albe)
1
Petre Ţurlea, op. cit., p. 79.
2
A.N.I.C., fond F.R.N., dosar nr. 500/1939, f. 13, 14.
3
Radu Florian Bruja, op. cit., p. 146.
4
A.N.I.C., fond F.R.N., dosar nr. 500/1939, f. 13.
5
Ibidem, dosar nr. 1/1939, f. 44.
6
Independenţa de stat a României a fost proclamată la 9 Mai 1877 de către Parlament, la 10
Mai fiind promulgată de către regele Carol I.
181