Full Text - Analele Universitatii din Craiova. Istorie

Analele Universităţii din Craiova, Seria Istorie, Anul XV, Nr. 2(18)/2010
În Basarabia administraţia este îndrumată pe căi aproape ideale. Am
găsit peste tot primării model, posturi de jandarmi model, şcoli model, preturi
model. S-a constatat că acolo unde prefectul este mână de fier, situaţia a ajuns
aproape ideală. Doresc să se simplifice înregistrările şi să se reducă la
minimum lucrările de birou, pentru oricare din funcţionarii primăriilor,
preturilor, prefecturilor etc. Hârtiile să nu se mai eternizeze în birouri, iar
solicitanţii să fie cât mai repede satisfăcuţi” 1 .
La 18 iulie 1942, el dădea următoarea rezoluţie referitoare la persoanele
fără de vreo ocupaţie stabilă:
„Este imoral, ca ziua în amiaza mare, când alţi cetăţeni muncesc cu
sudoarea frunţii şi îşi câştigă existenţa, iar alţii sângerează pe front, pentru a
apăra viaţa şi avutul acestor trântori, ei îşi găsesc timpul să petreacă zilele şi
nopţile în cafenele, cu jocuri distractive şi de noroc” 2 .
Pe 19 octombrie 1943, Ion Antonescu se arăta preocupat de maniera în
care trebuia salutat de către civili şi nu ezita să transforme şi acest detaliu în
rezoluţie:
„Domnul Mareşal Ion Antonescu a hotărât ca Domnia sa să fie salutat
de civili, prin ridicarea mânei stângi în sus, cu pălăria în această mână” 3 .
Ciudăţenia omului Ion Antonescu se ilustra din nou...
Nici cetăţenii români de origine etnică ţigănească nu erau omişi de către
conducătorul statului. La 6 iunie 1942 el lua decizia de „scoatere a ţiganilor
din oraşe şi izolarea lor în tabere de muncă forţată din cauza numeroaselor
cazuri de furt ce săvârşesc. Ţiganii să fie ridicaţi şi daţi la munci, la
grădinăriile armatei. Să fie puşi să trăiască în bordeie” 4 .
Dintre cei 25.000 de etnici ţigani deportaţi în Transnistria din România,
de către regimul antonescian, aproximativ jumătate au pierit 5 .
Un raport din 3 iunie 1942 consemna faptul că „populaţia română
urmăreşte cu viu interes desfăşurarea luptelor angajate de trupele germanoromâne
pe frontul din Răsărit, al căror succes de la Kerci şi Harkov a produs o
bucurie fără margini. Dorinţa arzătoare a tuturor este însă ca războiul să se
termine cât mai curând” 6 .
Starea de spirit a populaţiei începuse să se erodeze, progresiv, încă de la
sfârşitul lui iulie 1941. Războiul intervenise brutal, fusese iniţial salutat cu o
explozie de entuziasm, memoria colectivităţii înregistrând cu acuitate umilinţele
1
Ibidem, dosar nr. 5/1942, f. 192.
2
Ibidem, dosar nr. 58/1942, f. 7.
3
Ibidem, f. 450.
4
Ibidem, dosar nr. 5/1942, f. 211.
5
Dinu C. Giurescu, România în al doilea război mondial (1939-1945), Bucureşti, Editura All,
1999, p. 171.
6
A.N.I., fond Prefectura Iaşi, dosar nr. 3/1942, f. 88.
223