Compendiu-de-chirurgie-OMF-Prof-Bucur-Vol-II.pdf

libere la cel puţin 1 cm;• Pentru tumori ulcero-distructive/infiltrative:margini libere la cel puţin 2 cm.Confirmarea marginilor libere negative sepoate face pe baza examenului histopatologicextemporaneu.Extirparea paliativăObiectivul chirurgiei paliative esteîmbunătăţirea calităţii vieţii, prin:• Diminuarea durerii;• Reducerea dimensiunilor tumorii şi implicit atulburărilor funcţionale pe care le induce;• Limitarea creşterii exofitice;•începerea tratamentului radio-chimioterapeutic.Reducerea dimensiunilortumorale printrointervenţie chirurgicală este indicată mai alesîn cazul în care tumora comprimă structuri vitale.Prin scăderea volumului tumorii se va facilitatotodată tratamentul radio- şi/sauchimioterapie.Diminuarea durerii se obţine fie direct prinexcizia tumorală cu suprimarea inervaţiei, fie prindecompresia chirurgicală a masei tumorale încreştere. Intervenţia chirurgicală poate includeablaţia nervoasă, în special a nervului trigemen şiramurilor sale când se impune acest lucru.Principii generale de plastiereconstructivă a defectuluipostexcizionalPrincipalul obiectiv al chirurgieireconstructive este refacerea calitativă şi cantitativăa defectului postoperator. Refacerea defectelor depărţi moi este dificilă, având în vedere faptul căţesuturile moi sunt înalt specializate. Reconstrucţiazonelor tegumentare cervico-faciale este la fel dedificilă, având în vedere funcţiile specifice alediferitelor zone, precum şi datorită diferenţelor deculoare şi consistenţă. Reconstrucţia defectelorpărţilor moi nu se face cu ţesuturi de acelaşi fel şinici de aceeaşi consistenţă, astfel că trebuieacordată multă atenţie cantităţii de ţesut necesarrefacerii unui defect.Un al doilea obiectiv major al chirurgieireconstructive este ca ţesuturile să fie binevascularizate, pentru a permite o vindecare perprimam. Vindecarea primară a ţesuturilor moi şiosoase este esenţială în vederea obţinerii unorcicatrici acceptabile estetic, dar şi pentru a evitaeventuale fistule, suprainfectări şi dehiscenţe.Această vindecare primară bună, fărăcomplicaţii, permite instituirea cât mai precocea tratamentului radiant.Clasificarea lambourilor folositeîn chirurgia oro-maxilo-facialăAvând în vedere marea diversitate adefectelor şi a tipurilor de lambouri ce pot fifolosite, se poate totuşi realiza o clasificaregenerală a lambourilor, după mai multe criterii:vascularizaţie, raportul sitului donor cu celreceptor, mod de transfer şi după momentul şinumărul timpilor operatori implicaţi înreconstrucţie.Clasificarea lamborilor în funcţie detipul de vascularizaţieCea mai utilizată clasificare se bazează peVascularizaţia lambourilor, deoarece aceastaeste esenţială pentru viabilitatea lor.Lambourile cutanate „la întâmplare”Vascularizaţia unui astfel de lambou derivădin arterele musculocutanate de la baza lui, implicândplexul subdermic. Aceste lambouri localepot fi rotate, translate, avansate sau tunelizate.Raportul lungime/lăţime variază în funcţiede localizarea anatomică, dar are caracterorientativ. Un lambou mai lat nu implicăneapărat o viabilitate mai mare.Lambourile arterialeLambourile arteriale (lambourile axiale)au o viabilitate mai mare decât cele „laîntâmplare”. Avantajul este oferit de irigaţiaprintr-o arteră septocutanată situată în lungullamboului. Lamboul insular este un lamboucutanat arterial cu pedicul, dar fără tegumentulacoperitor. Acesta are avantajul unei mai mariflexibilităţi şi versatilităţi.Utilizarea lambourilor cutanate arterialeeste limitată de anatomia vasculară. în teritoriulcervico-facial, exemple de lambouri cutanatearteriale sunt cel delto-pectoral, irigat de artereleperforante ale de a. mamare interne, sau celfrontal median, bazat pe vasele supratrohleare.Viabilitatea lambourilor este influenţatădirect de lungimea arterelor septocutanate.Distal de traseul acestora, lamboul este practic