Compendiu-de-chirurgie-OMF-Prof-Bucur-Vol-II.pdf

Chistul gingival (alveolar)al nou-născutuluiPatogenie şi aspecte cliniceChisturile gingivale (alveolare) ale nou-născutuluiderivă din resturile Serres ale laminei dentare.Sunt formaţiuni chistice cu incidenţă crescută,care sunt prezente la jumătate din nou-născuţi.Sunt chisturi mici, superficiale, pline cu keratină,situate pe mucoasa alveolară la nou-născut.Clinic, chisturile gingivale (alveolare) alenou născutului (nodulii Bohn) se prezintă subforma unor papule de mici dimensiuni, multiple,albicioase, situate pe creasta alveolară. Dimensiunileacestora sunt de 2-3 mm. Localizareaeste mai frecventă pe creasta alveolară maxilarăşi mai rar pe cea mandibulară. în evoluţie,membrana chistului se perforează, comunică cucavitatea orală, şi astfel, printr-un fenomen de„marsupializare spontană”, involuează totalpână la vârsta de 3 luni. Din aceste motive, suntdestul de rar identificate şi nu necesită untratament specific.O variantă clinică o constituie chisturilepalatinale ale nou-născutului (perlele Epstein),care sunt localizate la nivelul mucoasei palatinale,pe linia mediană, sau lateral, la nivelulfibromucoasei palatului dur sau a vălului moale,în aceste cazuri, derivă din resturile epitelialerezultate din fuziunea proceselor palatinale sauale mugurilor nazali sau maxilari.Indiferent de localizare, chisturile gingivalesau palatinale ale nou-născutului nuprezintă modificări osoase subiacente evidenţiabileradiologic.Diagnostic diferenţialAvând în vedere prezenţa la naştere a acestorchisturi şi caracterele clinice şi evolutive specifice(chisturi multiple, involuţie spontană în primele lunide viaţă), diagnosticul diferenţial se poate face cugranulomul (epulisul) congenital (aspect reliefat,dimensiuni mai mari, consistenţă fermă).Chistul odontogen calcificatPatogenie şi aspecte cliniceChistul odontogen calcificat (chistul Gorlin,chistul cu „celule fantomă”) este o leziuneosoasă mai rară. Este considerat de naturăchistică, deşi unii autori recomandă încadrareasa ca formaţiune tumorală benignă. într-adevăr,unele forme sunt pur chistice, în timp ce altele,cum ar fi tumorile dentinogene cu „celulefantomă” sau tumorile odontogene epiteliale cu„celule fantomă” nu au caracter chistic, citumoral, în evoluţie infiltrând ţesuturileînconjurătoare 11 . Se asociază uneori cu altetumori odontogene, cum ar fi odontoame, tumoraodontogenă adenomatoidă sau ameloblastomul.în majoritatea cazurilor se localizeazăintraosos, alteori putând evolua sub formăperiferică, extraosoasă. De cele mai multe ori selocalizează în zona frontală maxilară saumandibulară, la orice vârstă.Forma endoosoasă are dimensiuni moderate,de 2-4 cm, fiind însă citate şi forme de maridimensiuni. Este identificată întâmplător înurma unui examen radiologic. în stadii iniţialesunt complet radiotransparente, dar în evoluţiedezvoltă calcificări centrale, bine circumscrise,cu alternanţa radiotransparenţei curadioopacitatea. Astfel, se poate prezentaradiologic ca o radiotransparenţă de obiceiuniloculară, bine delimitată; alteori poate aveaaspect multilocular. Pe fondul acestei radiotransparenţe,în unele cazuri se pot identificacentral radioopacităţi cu aspectul unor calcificărineregulate (aspect de „sare şi piper”, sau de„vălătuci”, sau de „soare răsare”), sau chiar alunor structuri dentare rudimentare.Anatomie patologicăChistul prezintă un epiteliu subţire, cu osuprafaţă parakeratozică. Cavitatea chisticăconţine detritusuri keratinice.TratamentAvând în vedere involuţia spontană înprimele 3 luni de viaţă, nu necesită un tratamentspecific.Figura 5. 23. Chistul odontogen calcificat.