Compendiu-de-chirurgie-OMF-Prof-Bucur-Vol-II.pdf

poate deschide în sinusul maxilar.Radiologic se prezintă sub forma uneiradiotransparenţe periapicale în jurul dinteluicauzal, care continuă, deformează şi ştergeconturul laminei dura în porţiunea apicală adintelui. Radiotransparenţă este bine delimitată,prezentând uneori un contur radioopac care sedatorează fenomenelor de scleroză perichistică.Are formă rotundă sau ovală, alteori neregulatăîn contextul în care este de dimensiuni mari şiinteresează mai mulţi dinţi. Apexurile dinţilorimplicaţi sunt incluse în cavitatea chistică,prezentând uneori resorbţie radiculară.Diagnostic diferenţialUn chist periapical de mici dimensiunieste practic imposibil de diferenţiat radiologicde un granulom periapical. Diagnosticul diferenţialse poate face cu majoritatea chisturilorosoase. De asemenea, pentru localizările lanivelul grupului premolar sau molar superior,uneori este dificil de diferenţiat radiologic deaspectul unui sinus maxilar normal, dar cu unrecessus alveolar procident. „Chistul medianmandibular” reprezintă de cele mai multe oriexpresia clinică şi radiologică a unui chistradicular de la nivelul dinţilor frontali inferiori.Anatomie patologicăChistul prezintă o membrană formată dinepiteliu pavimentos stratificat, cu exocitoză sauhiperplazie. Uneori, epiteliul prezintă zone decalcificare liniare sau arcuate, numite corpiRushton. Un strat conjunctiv fibros, uneori cuinfiltrat inflamator, înconjoară la exterior stratulepitelial. Conţinutul chistic este format dintr-unlichid care conţine resturi celulare. în peretelesau/şi în conţinutul chistului se pot identificauneori focare de calcificare distrofică, granule decolesterol, celule gigante multinucleate, hematiisau depozite de hemosiderină. Peretele chisticpoate prezenta corpi hialini formaţi din materialeozinofil înconjurat de fibre dense de colagen.TratamentAtitudinea terapeutică faţă de chistulradicular este influenţată de o serie de factori,cum ar fi dimensiunea chistului şi posibilitateatratamentului conservator endodontic al dinteluicauzal sau respectiv necesitatea extracţieiacestuia. Principial, tratamentul vizează îndepărtareachistului şi tratamentul factoruluicauzal dentar.în cazul granuloamelor periapicale, caprimă intenţie se poate încerca tratamentulendodontic al dintelui cauzal. în cazul eşeculuiacestui tratament, cu persistenţa leziunii, se vapractica tratamentul chirurgical conservator aldintelui cauzal (chiuretaj periapical cu rezecţieapicală şi sigilarea suprafeţei de secţiune arădăcinii).Pentru chisturile de dimensiuni mici şimedii, există două posibilităţi terapeutice, înfuncţie de starea dintelui/dinţilor cauzali. Dacădintele cauzal este recuperabil, cu implantarebună, şi dacă mai puţin de o treime din rădăcinăeste inclusă în formaţiunea chistică, se va practicachistectomia cu rezecţia apicală a dintelui (îndepărtareaapexului inclus în formaţiunea chistică)şi tratamentul endodontic intraoperator, cusigilarea suprafeţei de secţiune a rădăcinii.Dacă dintele cauzal prezintă o distrucţiecoronară masivă, fiind irecuperabil din punct devedere protetic, sau dacă mai mult de o treimedin apex este inclusă în formaţiunea chistică, seva practica extracţia dentară şi chistectomia prinalveola postextracţională. Dacă accesul esteinsuficient pentru îndepărtarea chistului, se vapractica chistectomia prin abord vestibular.în cazul chisturilor de mari dimensiuni, seva practica în mod similar chistectomia prinabord vestibular (mai rar palatinal - la maxilar)şi respectiv extracţia sau tratamentul conservator(rezecţia apicală cu tratament endodonticşi sigilarea suprafeţei de secţiune a rădăcinii) aldinţilor cu interesare chistică. Atitudinea faţă deaceşti dinţi (radicală sau conservatoare) sebazează pe criteriile descrise mai sus.Pentru chisturile de mari dimensiuni carese extind către sinusul maxilar, dar la care semenţine o separaţie osoasă minimă între peretelechistic şi mucoasa sinuzală, nu este necesarăcura radicală a sinusului maxilar. în schimb,atunci când chistul afectează mucoasa sinuzală,se indică şi cura radicală a sinusului maxilar.Pentru chisturile radiculare de mari dimensiunilocalizate la mandibulă şi care prezintă unrisc crescut de fractură în os patologic, sau pentrucele localizate la maxilar cu extensie importantăîn sinusul maxilar sau în fosele nazale, se poateopta pentru marsupializarea chistului, în asocierecu tratamentul conservator sau radical al dintelui/dinţilorcauzali.