Compendiu-de-chirurgie-OMF-Prof-Bucur-Vol-II.pdf

este crepitaţia care însoţeşte mişcărilearticulare.Examenul radiologic trebuie realizatobligatoriu cu gura închisă, observându-se:• spaţiu articular redus, care indică pierdereaşi/sau perforarea discului;• osteofite;• aplatizarea condilului şi a tubercululuiarticular.Artroscopia temporo-mandibulară poatefi utilizată pentru diagnosticarea precoce aperforaţiilor şi a leziunilor discale, condilienesau capsulare. Această examinare este indicatăpentru pacienţii la care radiografiileconvenţionale au fost neconcludente.Principii de tratament:• terapie ocluzală;• antiinflamatoare nesteroide;• fizioterapie;• tratamentul chirurgical este recomandat doarla pacienţii cu simptomatologie dureroasăpersistentă, care nu cedează la tratamenteleanterioare sau la cei cu semne radiologice deartroză. Artroplastia se indică doar dupăartrocenteză. Reconstrucţia totală a articulaţieise impune în cazurile severe.Resorbţia condiliană idiopatică(osteoliză condilului)Frecvenţă: rară. De obicei apare la femeiletinere cu anomalie dento-maxilară de clasa a ll-a.Etiopatogenie: necunoscută. Poateapărea la pacienţi după intervenţii de chirurgieortognată 8 .Simptomatologie. Semne clinice:• durere articulară şi în musculaturamasticatorie;• mişcări mandibulare atipice;• asimetrie facială progresivă;• pierderea unilaterală sau bilaterală adimensiunii verticale;• zgomote articulare.Principii de tratament: în funcţie deevoluţie, osteoliză condilului poate fi:• progresivă (activă) - dispensarizare până laîncheierea puseului osteolitic (modele destudiu şi radiografii seriate, scintigrafieosoasă);• nonprogresivă (stabilă) - se recomandăreconstrucţia parţială sau totală a articulaţiei,în cazurile severe.Constrictia mandibulei>Se defineşte ca fiind limitarea progresivă,dar (spre deosebire de trismus) permanentă amişcărilor mandibulei.Etiopatogenie. Se descriu mai multemecanisme care induc constricţia mandibulei 4 :• constricţia de cauză periarticulară seinstalează după supuraţii, traumatismearticulare/periarticulare, intervenţii chirurgicalepe ATM. Apare astfel o transformare sclerocicatricialăa capsulei articulare şi aligamentelor.• constricţia de cauză musculară apare caurmare a sclerozei sau hipertoniei muşchilorridicători ai mandibulei. Scleroza se instaleazăîn urma unor traumatisme musculare, corpistrăini intramusculari, fracturi de mandibulăvicios consolidate, supuraţii trenante,radionecroze ale ramului mandibular. Mai rar,poate apare în urma unei miozite cronice cudegenerescenţă fibroasă sau calcară amusculaturii.• constricţia de cauza cutaneo-mucoasaapare din cauza cicatricilor cheloide, retractileale tegumentelor genio- maseterine sau alemucoasei jugale după traumatisme cu pierderede substanţă, arsuri la nivelul feţei, supuraţiitrenante sau ca sechele ale tratamentuluimultimodal al tumorilor maligne faciale(postchirurgical, postiradiere).Simptomatologie. Afecţiunea seinstalează treptat, cu limitarea progresivă adeschiderii gurii, mai puţin afectate fiindmişcările de lateralitate şi propulsie. Lainspecţie şi palpare se observă cicatricileîngroşate, cheloide, aderente de planurileprofunde şi hipertonie musculară. Mişcărilecondilului mandibular au o amplitudine redusă,dar aplicarea unui depărtător de arcade poatemări amplitudinea deschiderii gurii, apărânddurere articulară şi laterodeviaţie de parteaafectată. Consecutiv simptomatologiei descriseapar şî tulburări în masticaţie şi fonaţie, stareagenerală nu este însă alterată.Semne radiologice. Nu se observă leziuniale componentelor osoase articulare, dar pot fiidentificate eventualele cauze care au dus lainstalarea constricţiei (fracturi mandibularevicios consolidate, corpi străini).Diagnosticul pozitiv se pune pe bazasemnelor clinice şi radiologice.Diagnosticul diferenţial se face cu: