Compendiu-de-chirurgie-OMF-Prof-Bucur-Vol-II.pdf

• durerea neurogenă• durerea psihogenăDin punct de vedere clinic ne întâlnim cudouă categorii de fenomene dureroase:• durerea cutanată• durerea iradiatăDurerea cutanată este la rândul ei de douăfeluri. O durere acută ce apare imediat atuncicând tegumentul este înţepat sau tăiat şi o dureremai surdă, cu caracter de arsură ce apare ladistanţă de una - două secunde. împreună constituie„dublul răspuns" descris de Lewis. Ambeletipuri de durere cutanată sunt localizate cu precizie.Primul tip de durere este transmis prin fibrelerapide A-delta, iar cel de al doilea prinfibrele amielinice „C“. Durerea profundă esteevocată de structurile musculo-scheletale saudiferite viscere şi spre deosebire de cea cutanatănu poate fi localizată cu precizie. Ea este perceputăca fiind situată mai adânc, sub tegument,dar delimitarea marginilor teritoriului dureros nuse poate face cu precizie. Acest fenomen se datoreazăfaptului că terminaţiile nervoase liberesunt mai puţin reprezentate la acest nivel.Durerea iradiată reprezintă durerea ce seproiectează la alt nivel decât cel la care este situată.Se pare că de acest fenomen este răspunzătoareconvergenţa fibrelor ce provin de ladiverse niveluri cutanate, cu cete viscerale, la nivelulcornului dorsal medular şi la diverse niveluritalamice. Durerea iradiată se produce peteritorii senzoriale segmentare. Cel mai frecventexemplu la nivel maxilo-facial este reprezentatde cefaleea sau durerea auriculară din timpulerupţiei molarului trei.Durerea poate fi acută, sau cronică.Durerea acută debutează brusc şi de obiceinu durează mult timp. Dacă este de intensitatecrescută, poate provoca anxietate, creşterea ritmului cardiac, a frecvenţei respiratorii, a tensiuniiarteriale, transpiraţii precum şi dilatarepupilară.Durerea cronică poate persista săptămânisau luni. Ca şi entitate clinică, durerea cronicăeste aceea care persistă mai mult de o lună dupăce boala a trecut, durerea recurentă ce dureazăluni sau ani sau durerea asociată cu boli cronicecum ar fi cancerul. De obicei durerea cronică nuse însoţeşte de tulburări vegetative, dar înschimb, poate produce depresie, tulburări desomn, pierdere a apetitului, scăderi în greutate.Entităţi clinice asociate cudurere oro-maxilo-facialăClasificarea cauzală a durerii oro-maxilofaciale:• afecţiuni dureroase de cauză neurogenă• afecţiuni dureroase de cauză somatică• afecţiuni dureroase de cauză psihogenă1. Afecţiuni dureroase decauză9neurogenăNevralgia de trigemenEtiologia nevralgiei de trigemen variază cuvârsta. Când debutează la 30 -40 de ani, celemai frecvente cauze sunt reprezentate de demielinizare(scleroză multiplă), compresiarădăcinii nervului trigemen la intrarea în craniuprin foramen (mielom, carcinom metastatic alsfenoidului), procese expansive tumorale intracraniene(meningiom, neurinom de acustic, colesteatom,chondom), anevrisme (în special dearteră bazilară) şi alte anomalii vasculare.La vârstnici, nevralgia trigeminală este rezultatulcompresiei vasculare a nervului trigemendatorită buclelor arteriale anormale situateîn apropierea zonei de intrare a rădăcinii. Compresiavasculară determină demielinizare şi activitateneuronală aberantă care poate producesensibilizarea nucleului caudal al trigemenului 6 .Diagnosticul nevralgiei de trigemenCea mai frecventă formă de nevralgie cranianăo reprezintă nevralgia trigeminală care areo incidenţă de 4-3 persoane la 100. 000 locuitoripe an, cu un raport pe sexe de 3/2 în favoareasexului feminin.Incidenţa nevralgiei trigeminale este mairidicată la vârstnici având un vârf al incidenţeide 155 cazuri la un milion de locuitori.Vârsta medie la debutul nevralgiei trigeminaleidiopatice este de 52-58 ani, iar pentruformele simptomatice (determinate de traumatisme,cauze vasculare, neoplazii, demielinizare)apare la 30-35 ani 7 .Nevralgia trigeminală clasică (primară,idiopatică) se caracterizează prin crize dureroasedeosebit de intense pe ramura maxilară şi/saumandibulară a trigemenului (rareori apare pe