Compendiu-de-chirurgie-OMF-Prof-Bucur-Vol-II.pdf

adenomul canalicular, adenomul cu celulebazale, mioepiteliomul, oncocitomul, papilomulductal, sialadenomul papilifer etc. Fiecare dintreaceste forme tumorale are localizare predilectă,incidenţă şi caractere anatomopatologicespecifice, fiind practic imposibil de diferenţiatpe criterii clinice. Aspectul clinic al acestortumori benigne este comun, iar atitudineaterapeutică este convergentă pentru toate acesteforme.Adenomul pleomorf este cea maifrecventă tumoră benignă a glandelor salivaremici şi practic constituie un „prototip” clinicpentru toate formele tumorale benigne aleacestora. Se localizează de cele mai multe ori lanivelul palatului dur la limita cu palatul moale şiparamedian. Se prezintă clinic ca o masătumorală submucoasă, cu creştere lentă,progresivă, putând ajunge să depăşească liniamediană. Mucoasa acoperitoare estenemodificată clinic, iar la palpare tumora areconsistenţă fermă şi este nedureroasă.Substratul osos nu este niciodată invadat, darpoate prezenta amprenta tumorală rezultată prinpresiunea exercitată prin creştere (Fig. 10. 23).Altă localizare a adenomului pleomorfeste la nivelul mucoasei labiale (fiind de altfellocalizarea predilectă pentru adenomul cu celulebazale şi adenomul canalicular). Se manifestăca o formaţiune nodulară nedureroasă, îngrosimea buzei, fără ca mucoasa supraiacentăsă fie modificată, având creştere lentă.Alte localizări ale tumorilor benigne aleglandelor salivare mici sunt la nivelulparenchimului lingual sau în grosimea obrazului(localizarea predilectă a sialadenomuluipapilifer). Caracterele clinice sunt similare, demasă nodulară nedureroasă.Evoluţia este lentă, de creştere progresivăîn volum, putând ajunge la dimensiunisemnificative, sau putând staţiona în evoluţie.Trebuie avut în vedere riscul de transformaremalignă, care este semnificativ crescut după operioadă lungă de evoluţie.Diagnostic diferenţialDiagnosticul diferenţial al tumorilorbenigne ale glandelor salivare mici se face:• între diferitele forme histopatologice -numai pe baza examenului histopatologic;• cu tumorile maligne ale glandelorsalivare m/c/ — în special carcinomul adenoidchistic, pentru localizările în palat; evoluţiaeste mai rapidă, mucoasa supraiacentă seulcerează, apar durerea şi liza osoasă;• cu abcesul palatinal - evoluţie de câtevazile, durere marcată, consistenţă fluctuenţă,semne de inflamaţie;• cu tumori benigne mezenchimale(fibrom, lipom etc. ) - pentru celelaltelocalizări;• cu forme de debut nodular ale tumorilormaligne - pentru celelalte localizări.TratamentTratamentul este numai chirurgical şi constăîn extirparea în totalitate a formaţiunii tumorale.Indiferent de localizările de la nivelul mucoaseilabiale, limbă, planşeu bucal, obraz, palat, vălpalatin, se recomandă ca, odată cu tumoraextirpată, să se excizeze şi o porţiune din mucoasaacoperitoare în locul în care aceasta este aderentă,precum şi glandele salivare mici adiacenteformaţiunii tumorale. Extirpate incomplet,formaţiunile tumorale benigne ale glandelorsalivare mici au o rată crescută de recidivă.Leziuni pigmentare alemucoasei şi tegumentuluiFigura 10. 23. Adenom pleomorf cu origine lanivelul glandelor salivare ale fibromucoaseipalatului dur. (cazuistica Prof. Dr. A. Bucur)Leziunile legate de prezenţa anormală apigmentului apar cel mai adesea pe tegumenteşi relativ rar pe mucoasa orală. Dintre acestea,leziunile melanocitice reprezintă entităţile celemai frecvente şi mai reprezentative în cadrulacestei patologii. Apariţia acestor leziuni lanivelul tegumentului se datorează migrăriimelanocitelor la joncţiunea epiderm-derm, sau