Compendiu-de-chirurgie-OMF-Prof-Bucur-Vol-II.pdf

unul „la întâmplare”. S-a observat că necrozalambourilor cutanate arteriale apare doar înaceastă porţiune, sau, doar dacă pediculularterial a fost lezat, în întreg lamboul.Lambourile miocutanate şi fasciocutanateLambourile miocutanate reprezintă omodificare suplimentară pentru creştereaviabilităţii. Se bazează pe vasele distaleperforante sau cutanate intacte, ceea ce implicăincluderea muşchiului în lambou. Lambourilemiocutanate se denumesc după muşchiul donor(pectoral - ramul pectoral din a. toracoacromială;latissimus dorsi - a. toracodorsală).Irigaţia superioară permite utilizareaacestor lambouri pentru acoperirea defectelorcontaminate sau infectate, cu rezultate netsuperioare faţă de lambourile „la întâmplare”.De asemenea este posibil ca porţiuneadistală a lamboului să fie „la întâmplare”,aceasta având însă risc crescut de necroză.Lambourile fasciocutanate folosesc artereleseptocutanate, cu ramuri ce se desprind la nivelulfasciei profunde, formând un plex care irigă plexulsubdermic. Dimensiunile acestor lambouri nu suntatât de restrictive, datorită tipului devascularizaţie. Viabilitatea lambourilor fasciocutanatese bazează mai degrabă pe vasele subcutanate.Exemple de lambouri fasciocutanate:lamboul parascapular, lamboul radial.Lambourile liber vascularizateDezvoltarea tehnicilor microchirurgicale, înparalel cu aprofundarea datelor de anatomie şiaccent pe tipurile de vascularizaţie ale diferitelorregiuni, au permis imaginarea unei multitudini delambouri, practic în toate regiunile anatomice.Structura lor poate fi diferita, ele putând fi simple(daca conţin un singur tip de ţesut) sau compozite(daca în componenta lor intra mai multe tipuri deţesuturi). Imaginarea lor a fost făcută pentru a leputea utiliza în reconstrucţia morfologică saufuncţională a diferitelor regiuni corporale sauunităţi morfofuncţionale.Din această diversitate de necesităţi a luattreptat naştere o diversitate foarte mare de lambouri,cu localizări, structuri, dimensiuni diferite -toate având însă ca numitor comun posibilitatea dea fi axializate pe un pedicul vascular compus dintroarteră şi una sau două artere satelite.Acestea au o serie de avantaje faţă delambourile regionale: situl donor poate fi în oricezonă anatomică; sunt asigurate atât fluxul arterialcât şi cel venos; lamboul are dimensiuni adaptatedefectului. După transferul liber de ţesuturi însitul receptor, se realizează o revascularizare alamboului prin anastomoză microchirurgicală apediculilor vasculari ai lamboului la pediculiivasculari ai regiunii receptoare. Astfel, viabilitatealamboului liber este sporită, prin asigurareacaracterului de lambou axial, cu limitareaporţiunii „laîntâmplare”.Clasificarea lambourilorîn funcţie de localizarea sitului donorîn raport cu situl receptorAşa cum este bine cunoscut, pentru undefect dat, în funcţie de localizarea, amploareasa şi de structurile care au fost îndepărtate,opţiunile de închidere a defectului operator sunt(Fig. 12. 17):(1) închiderea primară;(2) grefe de piele;(3) reconstrucţia cu lambouri;(4) vindecarea dirijată per secundam.