Compendiu-de-chirurgie-OMF-Prof-Bucur-Vol-II.pdf

Diagnosticul despicăturilor de buză şi/saupalat se poate stabili prenatal printr-un examenecografic ce se practică la 20 de săptămâni deviaţă fetală (Fig. 16. 6). în cazul existenţei unormalformaţii, din acel moment se stabileştecolaborarea cu medicul chirurg ce se va extindepână în jurul vârstei de 14 ani a copilului.celelalte etape chirurgicale propriu-zise în funcţiede particularităţile cazului şi de tehnicile alese.De asemenea, tot la primul consultpărinţii vor fi avizaţi în legătură cu dificultateaalimentaţiei nou-născutului, modul de utilizare aplăcii maxilare şi măsurile riguroase de igienăorală.Relaţionarea familiilor afectateîn planul general de tratament, sesugerează părinţilor comunicarea şi contactareaaltor familii, în scopul susţinerii reciproce încadrul organizat al unor asociaţii constituite.Tipul acesta de relaţii şi-a demonstrat utilitateaatât în discuţiile dintre părinţii care nu aucunoscut tipul acesta de patologie şi cei care aucopilul în etape avansate de tratament, curezultate în ceea ce priveşte armonia maxilofacialăşi fonaţia.Sfatul geneticFigura 16. 6. Imagine ecografică 3D aunui făt cu despicătură labială, (cazuisticaProf. Dr. C. Navarro Vila)Importanţa informării părinţilorEste necesar ca specialiştii implicaţi întratamentul curativ al copiilor cu despicături săexplice părinţilor aspectele clinice alemalformaţiilor, implicaţiile acestora, eventualapatologie asociată precum şi etapele tratamentului.Echipei medicale îi revine sarcina de a informapărinţii asupra metodelor de reabilitare morfofuncţionalăşi facială (a copiilor afectaţi) atât princonversaţii repetate cât şi prin prezentarea altorcazuri aflate în diferite etape de tratament.Servicii specializateTratamentul pacienţilor cu despicăturitrebuie realizat şi centralizat în servicii chirurgicalespecializate. De referinţă sunt ţările Scandinaveunde există cea mai bună organizare în spitaleleprofilate pe tratarea despicăturilor. Echipa despecialişti va cuprinde: chirurg, ortodont, logoped,foniatru, ORL-ist şi eventual psiholog.Pentru fiecare caz se va face o informarecompletă a părinţilor despre programul terapeuticgeneral începând cu etapa prechirurgicalortopedică(plăcuţa maxilară) şi continuând cuîn discuţiile dintre medic şi părinţi seiveşte de multe ori întrebarea „Cum şi de ceapare această anomalie de dezvoltare? ” şiatunci vom explica ce reprezintă acest tip demalformaţie, că apare în săptămâna 6-7 desarcină, perioadă când se formează structurilece vor constitui faţa. Un alt aspect ce-i preocupăpe părinţi se referă la riscul apariţieimalformaţiei şi la alţi viitori copii. Studiilegenetice realizate pe subiecţi cu despicăturilabio-palatine nu au confirmat apariţiaconstantă a anomaliei pe mai multe generaţii.La nivel cromozomial, nu s-au constatatanomalii.în majoritatea cazurilor întâlnite, nu auexistat malformaţii în antecedentele familiale.Am observat de asemenea, că în familiile unde aexistat un copil cu despicătură labială şi/saupalatină, ceilalţi copii au prezentat aceeaşimalformaţie. Probabilitatea ca şi ceilalţi copii săfie afectaţi creşte considerabil în familiile cuantecedente de acest tip, dar fără a deveni oregulă. Părinţii vor fi avizaţi că nu esteobligatoriu ca şi ceilalţi copii să prezinte aceeaşipatologie.