Compendiu-de-chirurgie-OMF-Prof-Bucur-Vol-II.pdf

Pentru realizarea acestui obturator, trebuieefectuat un examen minuţios al cavităţii bucale:Pierderea de substanţă trebuie să fie complet tapetatăcu mucoasă de bună calitate 1 . Trebuie săverificăm dacă nu există burjoni inflamatori sausechestre în curs de eliminare. Prin palpare sereperează zonele unde există ţesut fibros submucos,acestea putând fi folosite ca puncte desprijin. Zonele fragile (cornetele, recesul sinusal)trebuie puse în evidenţă. Aceste repere vor fi indicatepe modele prin haşurare cu diferite culori.Părţile care vor trebui ocolite de către obturator(orificiile trompelor Eustachio, recesusul etmoido-sfenoidal)trebuie de asemenea precizate.Statusul dentar al celor 2 arcade trebuie verificatclinic şi radiologic. Este de preferat să se realizezeextracţia dinţilor cu o oarecare mobilitatepentru a nu fi puşi în situaţia de a o realiza dupăce proteza este deja confecţionată 1 ’ 8 . Dinţii cudistrucţii sau infecţii pot fi conservaţi dacă au oimplantare solidă şi dacă pot fi trataţi cu eficacitate.în acest caz, vor fi reconstituiţi şi protejaţiprin proteze unidentare pentru a constituipuncte de sprijin solide pentru viitoarea proteză.Trebuie examinată de asemenea ocluzia,de care vom ţine cont în realizarea desenului viitoareiplăci şi în poziţionarea croşetelor.Vom nota de asemenea starea mucoaseişi fluxul salivar.Proteza cu obturator are 2 componente1, 2 ’ 8 :1. Placa palatinală din acrilat sau metalică,după caz;2. Obturatorul propriu-zis confecţionat dinacrilat dur sau cu rezilienţă crescută. Este gol pedinăuntru pentru a-i reduce cât mai mult posibilgreutatea.Obturatoarele rigide sunt adesea utilizatela dentaţi, în cazul unei pierderi de substanţă limitată,sau ca element de susţinere a unei protezea etajului în cazul mutilărilor complexe.Obturatoarele din material rezilient suntapanajul edentaţilor totale sau în cazul uneilipse de substanţă largă care interesează maimult de jumătate din bolta palatină.Aceste indicaţii nu sunt absolute, ele seadaptează de la caz la caz.Au fost descrise numeroase tehnici derealizare a obturatoarelor definitive. în mare, neputem rezuma la 2 procedee (lăsând la o partevariaţiile detaliilor tehnice):• Placă retentivă realizată în prima etapă, obturatorulfiind ataşat secundar; de obicei prinaceastă tehnică se obţin obturatoarele rigide.• întâi se realizează obturatorul, după care placase realizează pornind de la o supraamprentăîn care este inclus şi obturatorul realizat înprealabil din răşină rezilienţă. Această tehnicăeste indicată cu predilecţie pacienţiloredentaţi, şi presupune realizarea obturatoruluidin material rezilient.Considerăm că prima tehnică poate fi aplicatăcu succes şi în cazul pacienţilor edentaţitotal (Fig. 17. 65 - 17. 81) cu condiţia realizăriiunei închideri marginale duble corespunzătoareatât a protezei cât şi a obturatorului la marginiledefectului, încât utilizarea unui material rezilient(cu dezavantajele cunoscute) pentru obţinereaobturatorului nu este justificată.Proteza definitivă cu obturator are, în principiu,aceleaşi etape clinico-tehnice de obţinere caşi cea secundară; caracterul „definitiv”, definindde fapt o utilizare pentru un timp mai îndelungat,de ani de zile, determină anumite particularităţiale protezei susţinătoare şi nu ale obturatoruluicare ar putea necesita o refacere a etanşeităţiidupă o perioadă mult mai scurtă. în acest sens, înfuncţie de localizarea şi întinderea defectului, declasa edentaţiei şi de condiţiile tehnico-materialese poate realiza uneori o proteză scheletată cu obturator(Fig. 17. 37-17. 40). La cele mai multe cazuriînsă, datorită dimensiunii defectului şi aimposibilităţii realizării unui poligon de sprijin corespunzător,realizarea unei proteze scheletate cuobturator este contraindicată 1 ' 8 .Etape clinico-tehnice• amprentarea cu alginat în portamprentă standarda maxilarului cu tot cu defect şi amprentareaantagoniştilor (arcadei mandibulare)(etapă clinică)• turnarea modelelor preliminare (etapă tehnică)• obţinerea portamprentei individuale maxilare(etapă tehnică)• amprentarea de precizie a maxilarului (amprentareafuncţională) (etapă clinică)• turnarea modelelor funcţionale maxilare (setoarnă două modele sau se duplică modelulmaxilar) (etapă tehnică)• realizarea şablonului de ocluzie (etapă tehnicăopţională)• determinarea ocluziei (cu material de înregistrareocluzală sau şablon de ocluzie) (etapăclinică)