Compendiu-de-chirurgie-OMF-Prof-Bucur-Vol-II.pdf

care uneori este interesat, reprezintă zonesubţiri care nu oferă un sprijin rezistent datorităfragilităţii acestora.Consideraţiile făcute până acum arată căpentru a asigura unui bolnav cele mai bunecondiţii de reabilitare şi de confort protezelepierderilor mari de substanţă trebuie să se realizezeîn trei etape 1 :• obturatorul imediat, aplicat la sfârşitul intervenţieichirurgicale, prin care să asigure o bunăprotecţie şi o anumită etanşeitate postoperatorie.El va fi purtat pentru 2-3 săptămâni.• obturatorul secundar, care reprezintă deja oproteză mai laborioasă, ce asigură masticaţiaşi obturarea defectului până la cicatrizareacompletă a ţesuturilor; acesta va fi purtat pentruminim 4-6 luni.• obturatorul definitiv, care trebuie să asigureconfortul bolnavului şi restabilirea unei morfologiisatisfăcătoare.Proteza obturatoare imediatăDouă tipuri de obturatoare pot fi utilizateîn acest caz 1 ’ 2 ' 8 :• primul tip se adresează subiecţilor dentaţi şitrebuie pregătit înainte de intervenţie;• celălalt se adresează subiecţilor edentaţi totalşi poate fi construit extemporaneu.Proteza obturatorie imediată(primară) la pacienţii dentaţiSe pregăteşte, înainte de intervenţie, oplacă palatinală destinată a menţine un obturatordin elastomer siliconic care se aplică extemporaneula sfârşitul intervenţiei chirurgicale.Etape clinico-tehnice• amprenta preliminară preoperatorie cu alginatîn portamprentă standard şi amprenta antagoniştilor(arcadei mandibulare) (etapă clinică)• turnarea modelelor preliminare (etapă tehnica)• obţinerea portamprentei individuale maxilare(etapă tehnică)• amprentarea de precizie a maxilarului (amprentareafuncţională) (etapă clinică)• turnarea modelului funcţional maxilar (etapătehnică)• realizarea şablonului de ocluzie (etapă tehnicăopţională).• determinarea ocluziei (cu material de înregistrareocluzală sau şablon de ocluzie) (etapăclinică)• montarea modelelor în articulator (etapă tehnică)• reducerea modelului maxilar (etapă clinică)• obţinerea plăcii palatinale de protecţie pemodel redus (se aplică imediat postoperator)- cu val de ocluzie in zonele edentate (etapătehnică)Tehnică:Amprenta cu alginat a maxilarului setoarnă din gips. Pe model se trasează cu creionullimitele zonei de rezecţie care se determină dupăconsultul cu chirurgul. Aceste limite sunt întotdeaunaimprecise, dar este esenţial în a reperacu certitudine limitele minime ale pierderii desubstanţă, sau cu alte cuvinte cele care vor fi cusiguranţă rezecate.Dacă amprenta tumorii lasă pe partea palatinalăa modelului de gips o deformare anormalăaceasta se va suprima până când boltapalatină va avea o formă regulată şi simetrică.Dinţii care vor fi rezecaţi odată cu piesa chirurgicalăvor fi radiaţi de pe model.Modelul astfel pregătit este utilizat pentruconfecţionarea unei plăci palatinale prin procedeulclasic.Se adaptează o folie de ceară pe model,ajustată la nivelul dinţilor restanţi. La nivelulzonei de rezecţie placa trece peste dinţiisecţionaţi până la nivelul şanţului vestibular.Se aleg croşetele care să asigure o stabilitateoptimă. Dacă pe hemimaxilarul integruexistă dinţi absenţi, se montează dinţi şi la acestnivel. Croşetele sunt realizate din sârmă rotundăsau semirotundă şi se conformează în formă desemicerc. Ele sunt plasate în contact lejer superiorde linia convexităţilor maxime ale coroanelordinţilor pe care se aplică.Dacă hemiarcada este completă se utilizeazăcroşete cu bilă sau croşete în şa (tip Stahl)dispuse astfel încât să nu interfereze cu ocluzia.Dacă rezecţia interesează regiunea incisivăaproape întotdeauna este necesară aplicareaunui croşet pe dintele proximal defectului (înrezecţiile tipice de maxilar acest dinte este incisivulcentral deoarece rezecţia ajunge până la nivelulliniei mediane). Acest croşet este deosebitde util pentru menţinerea plăcii în zona ante­