Compendiu-de-chirurgie-OMF-Prof-Bucur-Vol-II.pdf

Brown şi colab. 50 a maxilectomiilor şi defectelorrezultate, astfel:•Clasa 1: maxilectomie fără comunicare orosinuzală;• Clasa a 2-a: defecte după maxilectomie joasă(care nu includ podeaua sau conţinutulorbitei);• Clasa a 3-a: defecte după maxilectomie înaltă(interesând conţinutul orbitei);• Clasa a 4-a: maxilectomie radicală (inclusiv cuexenteraţie de orbită).în funcţie de amploarea intervenţiei înplan transversal, la nivelul palatului, clasele 2, 3şi 4 prezintă următoarele subdiviziuni:• Subclasa a: maxilectomie unilaterală;• Subclasa b: maxilectomie care depăşeşte liniamediană;• Subclasa c: maxilectomie totală.Tipuri de intervenţiide maxilectomieAvând în vedere dificultăţile inerenteacestei clasificări standardizate, în practicacurentă se menţin o serie de denumiri aleintervenţiilor de maxilectomie, care denotă dealtfel şi tipul de defect rezultat.Rezecţia transsinuzalăSe practică numai pentru tumorile deinfrastructură, iar în funcţie de localizareextirparea chirurgicală poate interesa bloculincisivo-canin, segmentul lateral al procesuluialveolar sau întregul platou palato-alveolar,limita de rezecţie trecând de regulă transsinuzal(clasa 1 sau 2a).în cazul tumorilor localizate median sauimediat paramedian la nivelul palatului dur, sepractică o rezecţie transsinuzală la nivelulpalatului dur (Fig. 12. 117, 6. 118).Figura 12. 117. Tiparul de rezecţie Figura 12. 118. Extirparea unei tumoritranssinuzală.localizate central la nivelul palatului dur.