Compendiu-de-chirurgie-OMF-Prof-Bucur-Vol-II.pdf

TratamentTratamentul de primă intenţie va constaîn chiuretaj până în ţesut osos sănătos, cuîndepărtarea monobloc a tumorii, inclusiv astructurilor calcificate şi a dintelui intratumoral.Rata de recidivă după chiuretaj complet estescăzută. Sunt descrise situaţii rare de recidivecu transformare în ameloblastom.OdontoameloblastomutPatogenie şi aspecte cliniceOdontoameloblastomut este o tumoăodontogenică extrem de rară care combinăelementele caracteristice ale ameloblastomuluicu cele ale odontomului. Trebuie avut în vederefaptul că nu este vorba de transformarea înameloblastom a unui odontom.Apare la adulţii tineri şi se localizează celmai frecvent la nivelul mandibulei. Se manifestăprin deformarea lentă a osului mandibular, în asocierecu erupţia întârziată sau rămânerea în incluziea dinţilor implicaţi tumoral. Aspectul radiologic estede radiotransparenţă cu focare dense de calcificare,asemănătoare morfologic unor dinţi nanici. Alteori,masa calcificată este amorfă, având un aspectasemănător odontomului complex.Diagnostic diferenţialDiagnosticul diferenţial al odontoameloblastomuluise poate face radiologic cuodontomul compus, odontomul complex, fibroodontomulameloblastic, ameloblastomul,keratochistul odontogen dentiger şi cu alteleziuni tumorale osoase radiotransparente cuconţinut calcificat.TratamentTratamentul chirurgical de primă intenţieeste chiuretajul complet al leziunii, cuîndepărtarea structurilor calcificate intratumorale.Trebuie însă avut în vedere faptul căodontoameloblastomul are un caracter extremde recidivant, practic evoluţia şi rata de recidivăfiind similare ameloblastomului. Din acestmotiv, în cazul recidivelor, este de multe orinecesară rezecţia osoasă marginală sau segmentarăpentru eradicarea bolii.Tumora odontogenăadenomatoidăPatogenie şi aspecte cliniceTumora odontogenă adenomatoidă esterezultatul transformării în hamartom chistic aepiteliului odontogen. Având în vedere faptul căprezintă de multe ori un conţinut chistic, estedenumită şi chist odontogen adenomatoid. întrecut, a fost considerată o variantă a ameloblastomului,numită adenoameloblastom, darcaracterele clinice şi evolutive distincte au impusca tumora odontogenă adenomatoidă să fieconsiderată o entitate distinctă. De asemenea,trebuie menţionat că există o controversă înliteratura de specialitate, privind încadrareatumorii odontogene adenomatoide. Având învedere faptul că în rare situaţii tumora conţinematerial dentinoid şi matrice a smalţului,clasificarea O. M. S. o încadrează în categoriatumorilor epiteliului odontogenic cu ectomezenchimodontogenic, cu/fără formare de ţesutdur dentar (tumori mixte odontogene). Totuşi,având ca argument raritatea componenteimezenchimale, unii autori 4 o încadrează încategoria tumorilor epiteliului odontogenic.în ceea ce priveşte incidenţa şi localizarea,tumora odontogenă adenomatoidă a fostdenumită plastic „tumora celor două treimi” 25 :afectează sexul feminin în două treimi dintrecazuri, cel mai adesea la persoane cu vârstecuprinse între 10 şi 19 ani, fiind rară peste 30de ani; se localizează la nivelul maxilarului îndouă treimi dintre cazuri; se asociază cu un dinteinclus în două treimi dintre cazuri, fiind vorba decele mai multe ori de canin (două treimi dintrecazuri). Nu se localizează niciodată posterior depremolari.De cele mai multe ori, tumora este de micidimensiuni, rareori depăşind 3 cm. Iniţial estetotal asimptomatică, putând fi identificatăîntâmplător în urma unui examen radiologic.Evoluţia poate fi rapidă, deformând corticaleleosoase şi ducând la apariţia unei simptomatologiidureroase.Aspectul radiologic este de radiotransparenţăuniloculară, care înglobează coroanaunui dinte inclus - de cele mai multe ori caninul.Aceasta este denumită forma foliculară. Uneori,radiotransparenţă se extinde spre apexuldintelui inclus, fapt care poate constitui unelement orientativ de diagnostic diferenţial faţăde chistul folicular. Rădăcinile dinţilor învecinaţivor fi împinse de tumoră, putând exista uneori