Compendiu-de-chirurgie-OMF-Prof-Bucur-Vol-II.pdf

• trismusul: imposibilitatea temporară de adeschide gura, la amplitudine maximă. Este unsimptom în cadrul unor afecţiuni generale(tetanos, intoxicaţii cu stricnină, meningiteacute, encefalite, boala Parkinson, eclampsie)sau locoregionale (traumatisme articulare sauperiarticulare, fracturi ale ramului mandibular,contuzii ale muşchilor ridicători ai mandibulei,supuraţii odontogene sau amigdaliene, tumorimaligne).• anchiloza temporo-mandibulară unilaterală detip anterior, când sunt prezente mişcări demică amplitudine la deschiderea gurii, înlateralitate şi protruzie. Examenul radiologicprecizează diagnosticul.Principii de tratament. Tratamentulconstricţiei de mandibulă se poate face prinmetode nechirurgicale şi chirurgicale.Metodele nechirurgicale urmărescdistensia ţesuturilor cicatriciale prin mobilizareamandibulei, folosind mecanoterapia în asocierecu fizioterapia. Mecanoterapia se realizează cuajutorul unor dispozitive care deschid pasiv gura(pene de lemn, depărtătoare de arcade tipHeister, aparatul Darcissac sau aparatulLebedinski). Dilatarea se face lent, progresiv,timp de 30-40 de zile(l-2 mm/pe zi).Metodele chirurgicale se folosescnumai după ce mecanoterapia nu a dat rezultatesatisfăcătoare. în Clinica de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială Bucureşti se folosesc următoarelemetode chirurgicale 4 :• secţionarea simplă sau transversală a bridelorcu sutură longitudinală;• acoperirea suprafeţelor sângerânde cu grefelibere de piele, lambouri cutanate alunecatedin vecinătate;• dezinserţia muşchilor maseteri şi pterigoidianintern, în cazurile de scleroză cicatricială aacestora;• secţionarea inserţiei muşchilor temporali de peapofiza coronoidă sau chiar osteotomiaapofizei coronoide.Indiferent de tehnica chirurgicală folosită,mecanoterapia postoperatorie este obligatorie.Anchiloza temporomandibularăAnchiloza temporo-mandibulară estedefinită ca limitarea permanentă a mişcărilormandibulare, prin formarea unui ţesut osos,fibros sau mixt, cu dispariţia structurilorarticulare (condil, disc, fosă glenoidă).Frecvenţa afecţiunii este destul de rară,apare mai ales în copilărie. Este mai frecventunilaterală şi mai rar bilaterală (Fig. 13. 18,13. 19).EtiopatogeniePe o statistică retrospectivă realizata înClinica de Chirurgie O. M. F. Bucureşti, în care aufost incluse 140 de cazuri, apar următorii factorietiologici ai anchilozei intracapsulare: traumatici45, 6 %, infecţioşi 38, 3 %, poliartrite reumatoide1, 93%, neprecizaţi 15, 6 % 4 .Factorii traumatici sunt reprezentaţi înordinea frecvenţei de: fracturile intraarticulare alecondilului, fracturile cavităţii glenoide,traumatismul obstetrical, plăgile articulaţiei.Timpul mediu de instalare a unei anchilozeposttraumatice este de 6 luni pentru traumatismuldirect şi de 18 luni pentru traumatismul indirect.Factorii infecţioşi sunt, în ordinea frecvenţei:supuraţiile oto-mastoidiene, supuraţiilelocalizate la nivelul ramului ascendent mandibular(osteite, osteomielite), parotiditele, artritelegonococice, artritele traumatice suprainfectate.Anchilozele postinfecţioase se instalează în timpîndelungat. Ca regulă generală, apariţiaanchilozei este mai rapidă la copii şi mai lentă laadulţi.Anchilozele extrarticulare pot apare după:fracturi ale arcadei temporo-zigomatice, miozităosifiantă posttraumatică, supuraţii odontogenesau otomastoidiene, tratamentul multimodal altumorilor maligne sau hipertrofia apofizeicoronoide.Forme cliniceExistă două tipuri de anchiloze 10 :anchiloza intracapsulară şi anchiloza extracapsulară(pseudoanchiloza). Ambele pot fi unisaubilaterale.După extensia blocului osos, anchilozatemporo-mandibulară intracapsulară are treistadii de evoluţie:• Bloc osos limitat la apofiza condiliană.• Bloc osos extins până la incizura sigmoidă.• Bloc osos extins până la nivelul apofizei coronoide.