Compendiu-de-chirurgie-OMF-Prof-Bucur-Vol-II.pdf

TratamentTratamentul hemangioamelor depinde demulţi factori, printre care se numără vârstacopilului, dimensiunea şi localizarea leziunii şistadiul în care se află (de creştere sau regresie).în general pentru hemangioamele mici,care nu induc afectări funcţionale, se preferădispensarizarea, dat fiind faptul că acestea seremit spontan, lent. De asemenea, în cazul încare este vizat un tratament chirurgical, acestava fi temporizat până după etapa de involuţie.Pentru leziunile în etapa proliferativă,care prezintă ulceraţii, hemoragii repetate, saucreştere marcată, sau dacă acestea inductulburări funcţionale importante, tratamentulmedicamentos este preferabil celui chirurgicalşi constă în terapie cortizonică pe cale generalăpe o durată de 60-90 de zile. Primeleîmbunătăţiri se observă la 7-10 zile de lainstituirea tratamentului, dar, după scădereadozei de cortizon, hemangiomul revine la acelaşiaspect clinic în 30% dintre cazuri. Pentru a evitaefectele sistemice, se poate practica injectareaintralezională de triamcinolon saubetametazonă în etapa proliferativă, având orată de reuşită de aproximativ 75%. Efecteleadverse sunt formarea de hematoame, necroza,atrofia cutanată şi modificări de culoare ategumentelor. Pentru hemangioamele care nurăspund la tratament cortizonic, se poate aplicaun tratament general pe bază de interferon-a-2a.Radioterapia a fost folosită în trecut încazurile de hemangioame gigante sau/şi cuevoluţie agresivă, astăzi fiind mai rar folosită,având în vedere riscul semnificativ demalignizare după acest tratament. Pentruhemangioamele persistente la adulţi, doza deradiaţii folosită este de 15-30 Gy. După acesttratament se reevaluează gradul de involuţie şiţesutul cicatriceal format, uneori fiind necesarărezecţia amplă şi reconstrucţia cu lambouripediculate sau liber vascularizate.Scleroterapia este eficientă pentruhemangioamele mici şi constă în injectareaintralezională de agenţi sclerozanţi pe bază dealcool polietoxilat, cum ar fi polidocanolul(Aetoxisclerol 3%), pentru a induce fibroză.Pentru formele de dimensiuni mari, estenecesară asocierea scleroterapiei cu extirpareachirugicală.Tratamentul chirurgical are indicaţiilimitate, pentru situaţiile în care hemangiomuleste de mici dimensiuni şi cu creştere relativlentă, dar localizarea sa induce tulburărifuncţionale semnificative.Criochirurgia, scleroterapia, laser-terapia,embolizarea şi chirurgia în sine au rezultateslabe din cauza dificultăţilor de diferenţiere aacestor hemangioame de malformaţiilevasculare. Tratamentul cu laser C0 2 constituieun adjuvant în timpul exciziei, pentru o bunăhemostază şi limitarea cicatricilor reziduale.Laser-terapia este indicată mai ales în cazulhemangioamelor maculare (cele mai sensibile),dar şi pentru formele care nu au răspuns latratamentul cortizonic, care au involuat parţialşi care induc tulburări funcţionale.Malformaţiile vasculareAspecte cliniceSpre deosebire de hemangioame,malformaţiile vasculare sunt prezente la naştereşi persistă toată viaţa. Pot fi clasificate în funcţiede tipul de vas implicat în malformaţii capilare,venoase sau arterio-venoase şi respectiv dupăhemodinamică în malformaţii cu flux crescut şicu flux scăzut.Malformaţiile capilare sunt leziuni cuflux scăzut, care se manifestă sub formă demacule cutanate în „pată devin de Porto” şi careapar la aproximativ 1% dintre nou-născuţi. Selocalizează cel mai frecvent pe faţă, în special înzonele de emergenţă trigeminală. în sindromulSturge-Weber, se asociază cu malformaţiivasculare intracraniene. Leziunile „în pată de vinde Porto” au o coloraţie de la roz la purpuriu şievoluează odată cu dezvoltarea întreguluiorganism. La persoanele în vârstă capătă oculoare mai închisă şi devin nodulare, prinectazia vasculară.Malformaţiile venoase sunt leziuni cuflux scăzut, care cuprind o gamă largă deentităţi clinice, de la ectazii izolate, până laforme care implică mai multe ţesuturi şi organe.Sunt prezente la naştere, dar este posibil să nufie de la început aparente clinic. Au de obicei oculoare albăstruie şi sunt compresibile. Crescodată cu creşterea pacientului, dar uneori se potaccentua în contextul unei presiuni sanguinevenoase crescute. Se pot produce trombozevasculare secundare şi fleboliţi (Fig. 10. 33).Malformaţiile arterio-venoase suntleziuni cu flux crescut, care apar la nivelulşunturilor arterio-venoase (Figurile 4. 34, 4. 35).