Compendiu-de-chirurgie-OMF-Prof-Bucur-Vol-II.pdf

Dezvoltarea dintelui(odontogeneza)Chisturile şi tumorile benigne ale oaselormaxilare au de cele mai multe ori ca punct deplecare structuri ectomezenchimale implicate înodontogeneza. Acesta este un proces complex,despre care sunt prezentate numeroase dateembriologice 1 - 2 .La om există două serii de dinţi, şi anumedinţii temporari (deciduali, în număr de 20) şidinţii permanenţi (în număr de 32), ultimiiînlocuindu-i pe primii. Dintele uman (temporarşi permanent) are o origine dublă, ectodermică şimezenchimală. Formarea, dezvoltarea şi erupţiadentară se desfăşoară în perioade de timpdiferite pentru fiecare dintre cele două categoriide dinţi, temporari şi permanenţi.Dinţii îşi încep dezvoltarea în a 6-asăptămână a vieţii intrauterine, prin invaginareaectodermului de la nivelul stomodeumului înmezenchimul subiacent al primului arc branhial,care reprezintă procesele alveolare primare. Prinaceastă invaginare se formează lamina dentară,în formă de potcoavă, câte una pentru fiecaremaxilar. Din lamina dentară se vor forma 20 dedigitaţii (câte 10 pentru fiecare maxilar), ceconstituie mugurii dinţilor temporari, cuexistenţa unor îngroşări în poziţiile viitorilordinţi.La baza acestor digitaţii apare câte oinvaginaţie, care semnifică iniţierea dezvoltăriiorganului adamantin (producător de smalţdentar), şi care induce o condensare locală amezenchimului pentru a forma papila dentară.Organul adamantin trece prin fazele decapsulă şi apoi de clopot, formând astfelepiteliul adamantin extern, reticulul stelat,stratul intermediar şi epiteliul adamantin intern.La periferia organului adamantin şi a papileidentare apare o condensare suplimentară amezenchimului care formează sacul folicular. înacest mod se dezvoltă cele trei componente alegermenelui dentar: (1) organul adamantin (deorigine epitelială), (2) papila dentară şi (3) saculfolicular (ambele de origine mezenchimală).Din lamina dentară a dintelui temporar sesepară o altă prelungire care constituieprimordiumul dintelui permanent şi care vainiţia un proces identic de dezvoltare a acestuia(lamina dentară secundară). Practic în cea de-a16-a săptămână a vieţii intrauterine se formeazămugurele primului molar permanent.Pe măsură ce epiteliul odontogen sediferenţiază în pre-ameloblaşti la nivelulepiteliului adamantin intern, aceştia inducdiferenţierea mezenchimului papilei dentare înodontoblaşti. Odontoblaştii secretă matriceadentinară; acest fenomen stimulează preameloblaştiistratului adamantin intern să sediferenţieze în ameloblaşti funcţionali, caredepozitează smalţ peste matricea dentinară.Structurile de legătură dintre ameloblaşti şimatricea dentinară reprezintă joncţiunea amelodentinară,care se formează de fapt înainte dedepozitarea smalţului.De la nivelul organului adamantin, sedezvoltă spre profunzime un epiteliu dublustratificat, formând teaca radiculară Hertwig,care va înconjura şi include celule mezenchimaleale papilei dentare. Mezenchimul odontogen alpapilei dentare se transformă în odontoblaşticare vor produce dentina radiculară.Mezenchimul adiacent rădăcinilor dentare va fistimulat de teaca Hertwig să producă membranaparodontală. în acest mod se dezvoltă rădăcinadintelui temporar. Lamina dentară sedezintegrează, rezultând o serie de resturiepiteliale numite resturile Serres, care vorrămâne cantonate în mucoasa alveolară.în acelaşi timp, teaca radiculară Hertwigse dezintegrează prin invazia mezenchimuluiadiacent, rezultând resturile epiteliale Malassez.Resturile epiteliale Serres şi Malassez au unpotenţial de activare crescut, cunoscut fiindfaptul că din acestea derivă multe tipuri de