Compendiu-de-chirurgie-OMF-Prof-Bucur-Vol-II.pdf

mandibula. Astfel, cel mai frecvent se practica oosteotomie de tip LeFort I cu avansarea maxilaruluişi osteotomie sagitală a ramului mandibular,tip Obwegeser-Dal Pont (alteori o osteotomieverticală a ramului mandibular, tip Caldwell-Letterman),cu retrudarea mandibulei. Dacă este necesar,în aceeaşi etapă chirurgicală se realizeazăşi o intervenţie de genioplastie (Fig. 15. 26).Seva practica mai întâi osteotomia maxilarului,cu avansarea acestuia în poziţia stabilităîn planificarea preoperatorie, şi transferatăintraoperator cu ajutorul gutierei intermediare,care ghidează maxilarul în poziţia avansată, pebaza raporturilor de ocluzie cu caracter temporarpe care acesta le are cu mandibula încă prognată.După fixarea prin osteosinteză amaxilarului, gutieră intermediară seîndepărtează şi se practică osteotomia mandibuleişi retrudarea acesteia cu obţinerea raporturilorocluzale normale în plan sagital (ocluziede clasa I) (Fig. 15. 27).Aşa cum am arătat, din cauza contactelorinterdentare premature care pot fi încă prezenteşi care ar afecta stabilitatea ocluziei finale, esteuneori necesară gutieră finală, care să permităun contact interarcadic stabil, până la consolidareafragmentelor osoase în noua poziţie. O alternativămai rar aplicată este practicareaosteotomiilor atât la maxilar, cât şi la mandibulăşi imobilizarea intermaxilară prin intermediulgutierei finale în raporturi de ocluzie corecte. Ulteriorblocul rigid rezultat, format de maxilar -gutieră finală - mandibulă va fi fixat prin osteosinteză(cu sârmă sau plăcuţe).Figura 15. 26. Intervenţia chiurgicală ortognatăbimaxilară de tip osteotomie Le Fort I cu avansareamaxilarului şi osteotomie sagitală a ramuluimandibular cu retrudarea mandibulei,asociată cu genioplastie: a - reprezentareschematică; b, c, d, e - aspect radiologic comparativpre- şi postoperator, (cazuisticaProf. Dr. A. Bucur)